[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Inorogul

De ce dumneavostra considerati ca motivul pentru care cineva sare in ajutorul aproapelui este definitioriu si esential? Considerati ca aflarea unui raspuns cert la aceasta intrebare (si la multe altele asemanatoare) v-ar schimba ca om? In functie de raspuns credeti ca ati putea fi capabil, spre exemplu, sa nu mai sariti in ajutorul unei seaman aflat in suferinta? Cu ce va schimba viata in mod concret?

Multumesc!

Pentru că nici o acţiune omenească nu decurge fără un motiv. Conştient sau inconştient, motivul îmboldeşte orice acţiune, o susţine şi o orientează. Apropos, dacă binevoiţi să-mi răspundeţi: dumneavoastră ce motiv aveţi să fiţi aici pe forum? Şi ce scop urmăriţi prin postările din ultimele zile?
A fi viu, înseamnă a avea un motiv, fie şi trebuinţe primare care să te împingă la mişcări psiho-fizice (a respira, a te mişca, a te hrăni, a dormi etc.). Când în om nu mai mişcă nici o trebuinţă, nici un motiv, omul moare.
Printre altele, suicidul apare ca urmare a unor grave perturbări în sfera motivaţiei. Dar şi aici e un motiv! Pulsiunea suicidară (formă a unei trebuinţe ajunsă la grad înalt de intensitate, ireprimabilă de mecanismele de apărare obişnuite ale eului) este expresia unei trebuinţe camuflate şi totodată distorsionate - aceea originară de a trăi un sens (al tău, al semenilor, al Dumnezeirii, al Fiinţei).

*

Desigur, un răspuns acceptat de conştiinţa mea ca adevărat şi bun de a fi trăit, ar avea un impact considerabil asupra personalităţii şi comportamentului meu.
În literatura noastră avem câteva exemple referitoare la această problemă. Îndeosebi la Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda găsim nuanţe fine şi splendid exprimate ale acestei probleme.
Ruşii îi au pe Tolstoi şi mai ales pe Dostoievski, care prezintă magistral problematica ridicată de dvs. Ar mai fi, îmi vine imediat în minte, şi Cehov - atât în nuvele şi povestiri cât şi în teatru. Recitiţi şi vă veţi convinge!

*

Orice schimbare în structura de personalitate la nivel motivaţional aduce treptat o schimbare a întregii gândiri, a valorilor, a percepţiei, a imginaţiei, a limbajului, a actelor de conduită mintală şi comportamentală. Aduce, mai ales, noi modalităţi decizionale, alegeri noi, din pricina schimbării valorilor sau a ierarhiei lor.
Despre aceasta găsiţi nenumărate ilustrări chiar în Scriptură. Puteţi revedea, printre altele, dacă doriţi - pilda muştarului, pilda aluatului etc.

*
Adeseori am motiv să nu sar în ajutorul unui om aflat în suferinţă. Ţine de procesul decizional, de mulţime de factori. Ca să nu las totul prea ambiguu, vă dau un exemplu: nu sar în ajutorul cuiva (în ciuda tendinţei naturale) atunci când mijloacele mele de intervenţie sunt insuficiente (îmi lipsesc cunoştinţe sau proceduri, de pildă) sau când persoana în cauză refuză/nu doreşte ajutorul meu.