Mie mi se pare ca noi oamenii putem si poate ca este si bine asa, sa ne formam o imagine despre cei de Sus, sa-i percepem intr-un anume mod care sa ne ajute sa percepem credinta mai bine.
Aici se fac niste confuzii (adica asa vad eu):
1. Da, pe Dumnezeu Tatal si pe Duh nu ni-i putem imagina. Si totusi...
Pe Dumnezeu Tatal ni-l imaginam ca pe un om (suntem doar facuti dupa asemanarea lui) foarte batran. Unii il vad bland si iubitor, altii chiar si rau si razbunator, pedepsind oamenii. Chiar apare asa in unele icoane.
Pe Duhul Sfant il percep ca pe o suflare care ne da forta si ne ajuta. Suflarea Batranului...
In icoane apare ca porumbel.
2. Pe Iisus (deci Dumnezeu Fiul) ni-l imaginam in forma lui omeneasca. De aceea exista icoane si tablouri cu el. Unul il vede blond si frumos, altul dimpotriva... Dar toti il stim ca pe un om bun care a indurat multe...
Dupa conceptia unora, ar trebui sa nu mai existe icoane cu Iisus si nici cu Maica Domnului, sau alti sfinti. Ca nu trebuie sa ni-i imaginam asa. Nu stiu...
3. Ceea ce scria cineva mai sus ca percepem prin slujbe, rugaciuni si etc. nu inseamna totusi ca asa il percepem pe Dumnezeu, ci asa percepem si auzim/primim invataturile lui. Pentru mine nu e tot una.
E ca si cum cineva nu trebuie sa-si imagineze parintii, sau sotul/sotia, in trup, ci ii simte doar prin ceea ce fac ei si ne invata. Pai este tot una?
Chiar si dupa ce acestia mor, tot mai sunt cu noi, tot mai pastram imaginea lor.
4. Mi se pare omeneste sa ne imaginam pe Dumnezeu asa cum putem noi oamenii, in forma umana. Ne este mai la indemana, mai aproape de suflet.
Il numim totusi "Tatal nostru..." .
Eu una ii consider ca pe parintii mei ceresti si cu forma umana. Asa imi este si mai usor sa ma rog si sa comunic cu ei.
Ne uitam si la icoane cand ne rugam. Nu putem sa ne rugam sau sa comunicam cu un gol totusi.
Nu stiu de ce si mi se pare dureros sa vina unii si sa spuna tot felul de filozofii despre Dumnezeu: ca nu este ca este ceva de neimaginat, ca e imposibil, ca neincompresibilitate (nici nu pot retine asa un cuvant).
Cand atatia oameni au imaginat in icoane, tablouri, cand atatia oameni incearca sa si-i apropie de suflet si intelegere tocmai imaginandu-i cumva.
Ma intreb intotdeauna cum ar trebui sa-i explicam unui copil? Cum ar putea el sa-l perceapa pe Dumnezeu in Treimea Sa?
Cand noi le aratam in biserica si acasa (in icoane): "Uite pe Doamne-Doamne" si-l invatam sa sarute icoana si sa se inchine si roage la ea.
http://www.google.de/imgres?imgurl=h...d=0CIwCEK0DMEw
Sunt acolo doua icoane deosebite cu Sfanta Treime.
Nu stiu de ce nu pot pune poza prin "copy-paste". Unii scriu ca ei asa fac...