Citat:
În prealabil postat de AndraEu
Cand va rugati cum vi-l imaginati pe Dumnezeu ca este? Sau cum il simtiti ??
|
Nu mi-L imaginez nicicum. Pot să-L privesc în icoană, de pildă în icoana Schimbării la Față, pe Tabor. Sau în icoana Botezului, la Iordan. Sau în icoana Răstignirii. Sau în icoana coborârii la iad, unde a sfărâmat cheile iadului și a eliberat pe oameni din robia morții. Sau în icoana Înălțării la Ceruri...
La rugăciune, mă concentrez pe cuvintele rugăciunii și îmi amintesc păcatele mele, grosolăniile, prostia, răutatea, curvia, în genere toată fărădelegea mea. Și astfel plâng, uneori amarnic.
Domnul coboară, poate, cumva și mă mângâie. De aceea eu Îl simt, îmi pare, ca fiind Bun, nespus de Bun, Milostiv, Mângâietor, Protector, Puternic, Înțelept. Uneori îmi pare că Îl simt ... rănit. De nebunia și răutatea, de nerecunoștința și rătăcirea mea.
Nu e nevoie să caut să Îl văd pe Domnul. Nu e nici folositor, dimpotrivă... Deși inima mea tânjește uneori, copilărește...
Domnul ne-a dat deja "ochi" să Îl vedem. Acești ochi sau aceste ferestre prin care să Îl vedem, să Îl întrezărim, sunt:
- Scriptura
- slujbele bisericești
- Istoria Bisericii
- plânsul de căință și faptele creștine ale pocăinței
- milostenia
- toată zidirea
- omul, oamenii, în care este chipul Lui
- icoanele, în care sunt oamenii după chipul și după asemănarea Lui
Dar nu-L imaginez, nu Îl caut în imaginar, nu construiesc nimic, nu-i asta treaba noastră. A mea, în orice caz, nu asta-i lucrarea.