Am treaba, n-am treaba
“Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.
Jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”
Odihna, odihna …este una din proprietatile Marelui Bine – care este Insusi Dumnezeu.
Odihna Promisa este o stare corelata cu nemiscarea sau, poate mai bine exprimat, cu o stare care transcende miscarea.
Odihna, in general, este o stare aflata dincolo de necesitate, de nevoi imperative care trebuie satisfacute prin efort asumat.
Atat budismul cat si crestinismul, in esenta, cauta aceasta nemiscare extraordinara. O nemiscare care nu este o incremenire / inghetare, cadere in amorf sau nefiinta, ci o plenitudine existentiala care deja contine in sine toate miscarile. Odihna ca suma a tuturor expresiilor –iar nu negarea acestora. Comunicarea profunda cu toate partile Intregului (“biserica” in intelesul cel mai adanc al termenului).
In crestinism, formulele semantice radacina directioneaza mintea spre aceasta relaxare suprafireasca, in care intelegerea isi regaseste stralucirea prin unirea/comunicarea progresiva cu Esentialul. “Dialog” direct cu Sursa a Tot Ceea ce Este.
Exemple de propozitii care cultiva psihologia acestei nemiscari:
“Tu Unul Stii de ce am nevoie”
“Vezi si Fă după Mila Ta”
”Loveste-mă si mă Tămăduieste”
”Doboară-mă si mă Ridică”
….
“Toata viata Lui Hristos sa o dam”
Dumnezeu se misca, este Agentul - credinciosul este atent la miscarile Lui Dumnezeu si le primeste indiferent de continutul acestora. Aceasta atentie deosebita este miezul nemiscarii care, in urma unei nevointe persistente, in cele din urma, va rodi in Odihna Vesnica.
Privita prin prisma virtutilor, nemiscarea este exprimata cel mai bine sub forma ascultarii si rabdarii.
Aceasta nemiscare este deosebita de toate celelalte forme de nemiscare, pentru ca doar ea este vazatoare de Dumnezeu.
Una din cele mai eficiente rugaciuni, in acest sens, poate fi gasita in Patericul Egiptean, unde se spune ca un calugar obisnuia sa spuna tot timpul, indiferent de activitatea pe care o desfasura, “N-am treaba!” Se hranea astfel cu mierea nemiscarii in miscare, cu Dumnezeu Insusi.
“Odihna” este un termen mai usor de inteles de mintea umana decat “Dragostea”, prin incarcatura fiziologica care o presupune.
Prin Odihna se ajunge mai usor la descoperirea sensului adanc al Dragostei.
O Dragoste privita prin vartejul miscarilor mundane apare neclara, deformata. Pentru ca ochiul sa fie curat este necesar saltul in centru, in linistea clara, in limpezimea nemiscarii.
Budismul apeleaza, in principiu, la aceleasi formule, cu nuante specifice, bineinteles.
Apofatismul budist insa rezolva direct, profund, toate formele de interactiune subiect – obiect, indiferent de variatie sau expresie. Gaseste linistea clara in orice zgomot produs de coliziunea celor cinci simturi cu lumea.
__________________
|