[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de cristirg

Despre cum se chinuiau oamenii care il insultasera, odata ce ii privea. Asa ceva fac vrajitorii, nu sfintii- Dumnezeu ingaduie, uneori, minuni cu chinuri in trup ale unor oameni care au hulit, dar nu se uita sfantul la cineva si acela incepe sa se chinuie, ci lucrul se intampla, din voia lui Dumnezeu, fara ca sfantul sa fi facut ceva: "tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma"... "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit."

Se pare că nu eşti expert doar în dogmatică, ci domnia ta le ai şi cu mistica ortodoxă. Se vede că ai experimentat un înalt nivel duhovnicesc şi deja ştii cum stau treburile.

Când un om a atins una din treptele duhovniceşti cele mai înalte, deja nu mai trăieşte el, ci (prin har) Hristos trăieşte în el, după cum învaţă Sf. Apostol Pavel (Galateni 2, 20). De multe ori însuşi Hristos grăieşte prin Sfinţii care s-au făcut purtători de Dumnezeu (dupa har), fiindcă teolog nu este acela care a înmagazinat în creier cât mai multă informaţie din teologie, fără să-L trăiască pe Hristos în viaţa sa, fără să experieze nimic din informaţia acumulată, în viaţa sa. Stareţul Efrem Vatopedinul explică foarte clar: "Teolog nu este cel care ia diploma Facultatii de Teologie. Teolog este cel inlauntrul caruia vorbeste Dumnezeu-Cuvantul. ( [o theos logos] -Dumnezeu-Cuvantul)."

Aceasta fiindcă nu informaţia acumulată din teologie contează înaintea lui Dumnezeu, ci cât ai dovedit prin viaţa ta, cât ai experiat din ceea ce cunoşti la nivel teoretic din teologie.

Îţi pot da şi exemplu în legătură cu ce ai scris mai sus: "Odata au venit turcii sa-l prade pe Hagi efendi. Auzind ca merge multa lume la Parintele Arsenie, ei au crezut ca are multi bani. Parintele insa nici n-a pus vreodata mana pe bani. Talharii au mers intr-o miercuri, ca sa-l afle negresit in chilie, deoarece au aflat ca miercurea si vinerea sta inchis in chilia sa. Doi dintre ei au ramas afara, iar al treilea, dupa ce a intrat pe fereastra, a deschis usa chiliei Parintelui si a pasit cu un picior inauntru. Acea privire a Parintelui Arsenie ai fi spus ca a fost curent electric, caci l-a intepenit asa cum se afla, inarmat cu cutite si pistoale, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Parintele, dupa ce i-a aruncat privirea aceea, si-a continuat pravila sa netulburat. Insa ceilalti doi hoti, ce erau afara, au inceput sa se nelinisteasca, deoarece cel dinauntru intarzia si se lumina de ziua; asa ca au intrat si ei inauntru. Cand l-au vazut pe prietenul lor nemiscat, cu un picior inauntrul chiliei si cu celalalt afara in holul ingust, i-a cuprins frica. Atunci au inceput sa-l roage pe Parintele Arsenie sa-l ierte si sa-l dezlege pe prietenul lor de acea legatura nevazuta. Parintele, fara sa-si intrerupa pravila sa i-a facut semn sa plece si astfel a putut fi dezlegat si au plecat. Turcii au marturisit dupa aceea si celorlalti turci ce au patit si spuneau:
- Aman, aman! Sa nu mergeti sa-l furati pe Hagi efendi!"

În epistola (1 Timotei 1, 20) aflăm că Sf. Ap. Pavel i-a dat pe doi inşi satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

În prealabil postat de catalin2

De exemplu bilocatia, e o aiureala imposibila in crestinism, doar Dumnezeu poate fi in mai multe locuri simultan (are chiar omniprezenta).
Sfintii au stari de revelatie, la catolici au stari de extaz, transa, nu foarte diferite de extazul provocat de droguri, de exemplu.

- Şi eu cred la fel, că numai Dumnezeu poate fi în mai multe locuri deodată, însă aceasta nu înseamnă că oamenii duhovniceşti, prin care lucrează harul lui Dumnezeu, nu pot, prin iconomia lui Dumnezeu, să lucreze de la distanţă sau să transmită ceva la nevoie chiar dacă nu se află într-un anumit loc în acel moment, fără ca aceasta să însemne automat bilocaţie. Şi îţi pot da exemplu:

"Un tânăr... din Atena, era om de distracţie, nu avea absolut nicio legătură cu Biserica şi cu religia, nici părinţii lui. O dată, deci, pe la ora 3 noaptea, gonea cu motocicleta lui cu viteză ameţitoare şi urca pe strada Kavala, îndreptându-se de la Atena spre Dafni. Pe când gonea ameţitor, dintr-o dată vede în faţa lui un bătrân monah! S-a zăpăcit şi luând piciorul de pe acceleraţie a redus viteza, apăsând şi frâna. Imediat bătrânul a dispărut din faţa ochilor lui în mod misterios, exact aşa cum apăruse. În aceeaşi clipă, însă, s-a întâmplat ceva care i-a tăiat respiraţia: în locul unde apăruse bătrânul monah, din dreapta, a trecut un camion de mare tonaj, nerespectând culoarea roşie a semaforului şi trecând cu viteză foarte mare. Dacă nu s-ar fi petrecut înainte apariţia bătrânului monah, tânărul ar fi fost deja mort, pentru că ar fi trecut peste el camionul! Tremurând, aşadar, şi-a continuat drumul, în vreme ce inima lui s-a umplut de gânduri de nedumerire şi de mirare pentru inexplicabila întâmplare.

După mult timp, nişte prieteni de-ai lui l-au obligat să meargă cu ei în Sfântul Munte, ca să vadă un stareţ care, după cum spuneau aceştia - a făcut minuni. Au venit, deci, în Sfântul Munte, iar când au ajuns la Panaguda (chilia părintelui Paisie), tânărul a rămas... mut de uimire! În faţa lui l-a văzut clar pe bătrânul monah care, cu apariţia lui misterioasă, îi salvase viaţa!"

- Extazul este întâlnit la o mulţime de părinţi ortodocşi (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Scărarul etc.) însă nu în înţeles filozofic sau de tranşă, asemănător celui provocat de droguri sau ştiu eu ce alte prostii. Are cu totul altă semnificaţie, în sensul de răpire prin harul lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel (2 Cor. 12, 4).

Din păcate la noi există o mulţime de habarnişti care văd peste tot numai înşelaţi. Asta se poate explica prin faptul că în România au existat puţini părinţi de talia Sf. Arsenie Capadocianul, a Părintelui Paisie Aghioritul sau a Părintelui Arsenie Boca care erau într-o legătură foarte strânsă cu Dumnezeu şi vârsau lacrimi în rugăciunile lor pentru păcatele poporului. Aceşti habarnişti când citesc despre relatările din vieţile acestor cuvioşi, care sunt mai presus de fire şi de înţelegerea lor stricată, rămân şocaţi, luându-le pe acestea drept semne ale înşelării, de parcă numai dracul ar putea să facă minuni şi Dumnezeu nu ar mai lucra prin harul Său sau prin Sfinţii şi îngerii Săi! Ei caută doar moşneguţi sau bătrânei care să stea în chilia lor şi să-şi plângă toată ziua de milă, să nu îi incomodeze cu nimic, sa-şi vadă de-ale lor şi dacă se poate, să le valideze concepţiile de viaţă sau de ce nu, să le gâdile patimile şi să-i înfăşeze ca pe nişte prunci, că doar şi ei sunt la fel de păcătoşi, că doar şi dracul şade greceşte în inima "smeritului". În nici un caz să dea peste cineva de talia Sfântului Kosma Etolianul sau a Cuviosului Arsenie Boca, că nu-i de bine...