Cătălin, deși am spus că încetez dialogul cu tine pe acestă temă, am să mai fac o încercare.
Din moment ce părintele Arsenie l-a pictat pe Sf Francisc ca sfânt, e clar că din punctul lui de vedere e sfânt. Și ți-am arătat că și alți părinți, precum pr. Arsenie Papacioc, îl considera sfânt (prin trăire, rugăciune și nevoință). Nu vorbim din punct de vedere dogmatic. Dar am postat și o grămadă de citate din care reiese clar că pr. Arsenie Boca a scos în evidență rătăcirea catolicilor. La fel și pr. Arsenie Papacioc. Că au greșit acești doi părinți, Dumnezeu știe mai bine. Să nu uităm că avem în acest sens Sfântul Sinod.
Nu susțin infailibilitatea acestor doi părinți. Însă nu ne este de folos să tot arătăm cu degetul ce greșeli au făcut alții (mai ales când e vorba de aleșii lui Dumenzeu). Acestă atitudine îi ține departe pe ceilalți de alte confesiuni, pentru că nu avem dragoste față de ei și nu avem înțelegere față de neputințele lor și mereu le dăm în cap cu litera legii precum făceau fariseii. Să ne asumăm resposabilitatea de ce nu vin celelalte confesiuni la ortodoxie, pentru că nu văd la noi ceea ce ar trebui să vadă.

Nu spun că nu ai dreptate în ceea ce privește poziția unor sfinți precum Sf. Ignatie Briancianinov sau Sf. Iustin Popovici, părinți care îmi sunt dragi. Dar după cum observi, fiecare părinte a avut particularitatea lui, misiunea lui. Pe fiecare l-a înzestrat Dumnezeu cu un anumit dar, ca de altfel pe fiecare dintre noi. Se poate să fi avut și greșeli acești părinți (Arsenie Boca, Arsenie Papacioc), dar cred că aceștia au dus o viață sfântă. Aceasta e credința mea și cred în cuvântul lăsat de ei că este mântuitor.