[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

Părintele a zis ceea ce a crezut de cuviinţă că se potrivea cu situaţia în care transmitea mesajul. Pentru un om care trăieşte o situaţie, aici una oratorică, decizia se ia diferit decât pentru noi, care privim din afară momentul respectiv.
Să cercetăm cu puţină atenţie şi oleacă de bunăvoinţă. Ba chiar cu consideraţie! - întrucât ne vorbeşte Părintele Arsenie, iar nu un oarecare bălmăjitor. Deci haide să punem de la început ochelarii cei buni şi aducători de folos!
Părintele ne transmite un mesaj. O face de pe poziţia lui de duhovnic, de teolog, de mesager al lui Hristos către semeni, de păstor. Nu a inventat el acest statut, ci i s-a conferit de către Biserică, în perioade foarte tulburi ale istoriei concrete din ţara noastră - o ştim, ştim printre altele cât a fost (şi este inclusiv în prezent) de hăituit de Securitate precum şi de alţi duşmani. Să îi recunoaştem aşadar măcar buna intenţie şi jertfelnicia, dacă sfinţenia nu voim, să ţinem cont că atunci când Părintele vorbeşte sau scrie, el slujeşte!
Şi, înarmaţi cu acest context al minţii noastre, să cercetăm ce spune Părintele.
Mai întâi să ne asigurăm de un lucru: cui vorbeşte Părintele, în ce situaţie de viaţă se află, ce a spus mai înainte, ce a spus după acest moment pe care îl dezbatem. Ce scop urmăreşte, ce metodă foloseşte.
De câte ori citim un text, fie el şi din Scriptură (şi mai ales atunci!!) trebuie să luăm în calcul datele reale care vin spre noi. Altminteri, cădem în eroarea inversării/răsucirii perspectivei: când nu noi mergem spre text, la întâlnire, ci tragem textul spre noi, îl asimilăm la noi, la organizarea noastră. Practic, nici nu mai receptăm datele unui text ci, trăgînd textul la ale noastre, ne preamărim pe noi cu prilejul întâlnirii altuia - text sau persoană.

Dacă ţinem aceste preliminarii necesare unei întâlniri sănătoase şi inteligente, atunci textul Părintelui nu mai poate fi incriminat atât de uşor.

Crezi că judec bine? Fără supărare, ţi-o spun cu camaraderie, ca un confrate care voieşte ca şi tine, sper, să cunoască cum stau lucrurile cu adevărat. Crezi că procedez bine? Sau mă înşel undeva?