Inteleg ca aceasta catalogare a iubirismului ca un curent frivol si superficial , este facuta tocmai de cei ce stiu cat de greu e sa iubesti . Sub impresia scrierilor sfintilor despre drumul care trebuie parcurs pina la despatimire ,si cunoscand propria neputinta , fac alergie la oricine face apel la acest indemn . Dar ,daca nu am accepta pasii marunti ,si nu am incuraja faptele pozitive, oare ce ar face marea masa a oamenilor ,care nu au auzit ,nu cunosc,nu practica credinta ? Oare cum ar mai putea sa traiasca lumea ,daca nu ar fi relatii izvorate din iubire intre oameni ? Daca acceptam virtutea si o laduam acolo unde o intalnim,inseamna automat ca suntem impotriva conceptiei ca iubirea desavarsita vine doar prin Domnul ?
Daca intalnim analogii si semne ale acestei iubiri ,in viata celor necredinciosi,si intalnim unele atitudini opuse iubirii in viata credinciosilor ,inseamna sa judecam dupa eticheta , sau dupa dreptate ?
E adevarat ca iubirea desavarsita vine doar prin Hristos . Vine prin harul Sau dar si prin efortul nostru. Sa iubim asa cum stim noi,cum am inteles de la El . Iar El ne va arata cum trebuie cu adevarat sa iubim . Nasterea iubirii adevarate se face prin conlucrare dintre fapte,smerenie si har .Nu prin asteptarea pasiva a harului ,pentru ca ,nu e asa? , noi nu stim oricum sa iubim . Trebuie sa facem eforturile noastre in acest sens,chiar acolo unde ni se pare mai imposibil sa tinem la cineva , si ,aceste efroturi vor fi incununate de har ,daca le facem cu credinta si speranta .
|