Iustin, am zis ca nu mai intervin, fiindca acolo unde omul se incapataneaza sa dea nuante personale unor principii clare pentru toata lumea, e inutil si chiar riscant sa insisti. Cu tine cred ca am facut doua incercari. Aceasta este ultima, si sa ma ierti ca indraznesc sa ma amestec.
E adevarat, tu pretinzi ca esti dispus sa accepti, sfaturi si idei, dar realitatea este alta, din pacate.
Cine te roaga sa cauti tu, prin proprie alegere, sa indrumi pe calea cea buna pe altii mai slabi decat tine? Nu stim noi cum lucreaza Dumnezeu! Cand cineva are nevoie de sfatul nostru, va aparea in viata noastra pur si simplu. Sectarii bat pe la usi sa faca prozeliti, dar cine-i roaga sa faca asta, Dumnezeu? Unde? Dragoste cu de-a sila, nu se poate. Care vor sa fie printre "cei alesi", trebuie sa decida ei insisi, nu sa-i convingem noi, slabi si ignoranti, total lipsiti de harul acela prin care Cuvantul sa plece din inima si sa se aseze unde trebuie, cum trebuie si sa dea rod bun. Drumul meu este oranduit cumva, iar eu trebuie sa pastrez cararea, nu sa ma abat prin locuri "otravite" pentru a sfida propriile limite, considerandu-ma... vaccinat. Pe langa ca diavolul se amuza de naivitatea noastra, este cu totul penibil sa credem ca l-am putea provoca si sa-l mai si invingem. Ispita vine singura spre noi, nici nu e nevoie s-o cautam. E greu sa-i facem fata, dar e altceva cand vine, nu cand o zgandaram noi, ca si cum am avea putere mai mare si mai ales vre-un merit special...
In mesajul anterior in care ti-am spus ca "le ametesti", nu am putut spune mai mult, fiindca nu sunt eu in masura s-o fac. Diferenta intre noi nu e foarte mare. Suntem amandoi "elevi" la aceeasi "scoala", doar ca eu am inceput-o ceva mai devreme. Totusi, asta nu inseamna ca pot eu subtitui pe "Profesor", ci cel mult imi pot da cu parerea, dar nu la modul... oficial. De aceea m-as fi asteptat sa gasesti o modalitate potrivita pentru a reusi sa pui cap la cap, acele lucruri extrem de importante, pentru a merge mai departe.
Dar, daca progresezi sau dimpotriva, asta nu mai depinde de nimeni de-aici, ci numai si numai de relatia cu propria ta constiinta. Si nu vei avea niciodata pace, daca nu o cauti si nu o accepti. Deocamdata tu - din cate mi-am dat eu seama - i-ai declarat razboi diavolului, si-l tot tachinezi si-l tragi de coada! Ia seama, frate, sa nu-si intoarca Dumnezeu privirea de la tine, iar celui provocat sa-i fie ingaduit sa-si arate puterile!
Mantuire sa ne dea Dumnezeu!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|