Și părintele Nicolae Steinhardt pomenește, în "Jurnalul fericirii", despre faptul că nouă, creștinilor, ni se cere imposibilul.
Cred că imposibilul e ... imposibil... fără Hristos, și așa cum s-a mai spus, conștientizarea imposibilului sau dificultății împlinirii poruncilor ne ajută să ne smerim.
Mai cred că în viață ajungem la un moment dat să nu aplicăm regulile în mod general, rigid... adică impersonal.
Contează să fim prezenți, atenți în relația concretă cu aproapele.
De exemplu, dorința de a fi bun, se manifestă diferit în funcție de cel din fața noastră - unul apreciază ceva, sau are nevoie de un anume lucru, altul are nevoi diferite. Ceva în genul ăsta.
Și eu, uneori simt nevoia să mă retrag, în liniște, alteori mă bucur mult dacă sunt "deranjată" de vreun telefon :-)
|