[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Vreti sa ziceti ,ca dispozitia din suflet determina de fapt ritualul ,si acesta poate fi si nefolositor,daca dispozitia e rea
Atunci care este dispozitia aceea buna , prin care si ritualul capata sens?

Toate raspunsurile sunt sunt in Sfanta Scriptura. Ca si in Sfanta Doctrina, cu care e una. Dispozitia buna, prin care ritualul capata sens este aratata in Matei 19:14. Alte cuvinte, dar acelasi sens intalnim in Matei 5:3.

Si care e dispozitia rea, care sa produca plictiseala in cadrul unui ritual ?

Dispozitia rea este pusa in contrast cu cea buna in Proverbe (Pilde) cap 13.

Insasi Sf Impartasanie, dupa cum a amintit dl Ioan Cezar, daca e facuta cu vrednicie duce la dispozitia necesara intelegerii Scripturii si Invataturii (atata cat se lasa intelese). Si dimpotriva, neluata, ori, si mai rau, luata cu nevrednicie, duce la alienare, dupa cum se arata si in 1 Cor 11:29-30.

Dispozitia buna, asadar, inseamna a ne goli de noi, de omul vechi din noi, spre a ne lasa umpluti de Cristos. Aceasta este adevarata smerenie. Acesta e lucrul pe care il fac copiii si saracii cu duhul despre care vorbeste Domnul. Fara acesta, Scripturile aduc tot atata folos cat si ritualul ori dogmatica: niciunul. Fara aceasta, arhierei cu autoritate legiuita si carturari tari in Scripturi si asi ai ritualului, precum Ana, Caiafa si ceilalti cu ei, au ajuns sa Il judece miseleste si sa il omoare pe Dumnezeu. Sau nu erau ei nu doar practicanti ai ritualului, ci si toba de ceea ce era, pe atunci, Scriptura ? Omul, sa il judece pe Dumnezeu! La acest fel de nebunie duce reaua dispozitie, oricate cunostinte savante ar avea cineva! Si nu cumva o nebunie asemenea manifesta cei care, citind Scriptura cu ochi rai si inima opaca, scot pasaje din contextul si balamalele lor, zicand ca Dumnezeu e ucigas, apologet al violurilor si inca si mai cate ?

Dar sper sa intelegeti si pe cei mai revoltati ca mine ,plecand de la alte episoade cum ar fi : nerespectarea aparenta a sabatului de catre Domnul , ingaduirea lipsei postului ucenicilor pe perioada cat au fost cu El , mila e socotita mai mare ca zeciuiala (tot randuita de Dumnezeu) , inchinarea la templu e socotita mai mica ca inchinarea in duh si in adevar

Imi place sa cred ca aceste aspecte ale credintei va sunt clare. Daca, insa, credeti ca e nevoie, desigur ca putem dezvolta pe fiecare dintre ele in topicuri potrivite.

Domnul a avut grija sa satisfaca toata paleta de trairi umane, nu numai pe cei care sunt de acord si multumiti cu tot ce primesc, ci si pe cei care sunt impotriva ,canalizandu-le impotrivirea catre fariseism ,iar nu catre porunca lui Dumnezeu.

Pledati pentru o schimbare in ceea ce primiti ? Nu ar fi mai bine sa va luptati pentru o schimbare in felul cum receptati ?

Inca ar fi bine daca v-ati impotrivi fariseismului. Ati fi in buna companie, fiindca Domnul nostru s-a impotrivit. Numai ca, spre deosebire de El, dv imi pareti pornit sa aruncati zoaiele cu tot cu copil.

(...)din vina predicatorilor reci.
Care vorbesc teoretic corect ,dar atitudinea lor , tradeaza ca se preocupa de lucruri inalte,dar au uitat poruncile simple ale lui Hristos

Este un pericol care ne paste pe toti. Sa nu uitam ca a fi crestin inseamna a-L urma pe Cristos. Alt drum spre Dumnezeu decat Imitatio Christi nu cunosc. Asa cum a predicat El, asa am vrea sa predice preotii Sai. A fost El un predicator rece ? Nici pe departe, cu toate ca Blandul Isus nu a ezitat de loc sa arate consecintele pacatului si a fost, nu o data, sfichiuitor. Ca si Ioan Botezatorul, ca si toti marii predicatori. Pai, astazi, daca te-ai adresa publicului duminical cu "Pui de vipere!", "Morminte varuite!" primul care te va lua de urechi e episcopul, pe masa caruia jalbele credinciosilor se vor aduna teanc. Eu nu-mi amintesc de predici reci in genul sugerat de dv, in care sa se faca teorie de dragul teoriei. In schimb, sunt satul pana in gat de predici caldicele, in genul iubirist. Problema noastra e ca suntem caldicei. Preoti si laici. Vedeti ? Asta inseamna sa nu fi asimilat zicala biblica despre paiul din ochii altora si barna din ochiul nostru: ne tot plangem ca nu avem preoti precum Cristos, dar nu vedem ca nu suntem laici precum vamesul Zaheu. Cine se mai catara in copaci sa auda predica si sa il vada mai bine pe cel ce o rosteste? Asta, da ritualism! Mai tinem noi la participarea la slujba asa cum a tinut Zaheu ? Datorie si iubire, mai sunt in inimile noastre una, asa cum au fost la el ?