Se spune uneori despre sfinți că "sunt împodobiți cu dogme", cuvânt de mirare la prima vedere.
Lucrîndu-și mântuirea înlăuntrul dogmelor, ținînd strâns de ele ca la un dreptar fără egal, sfinții au agonisit prin practica vieții lor de credință virtuțile.
Strălucind prin virtute, au adus implicit strălucire și dogmelor prin care au ajuns la virtuți. Nu poate străluci rodul fără să aducă strălucire și rădăcinii din care se trage.
E drept că rădăcina mărului nu e apetisantă (precum poate nici dogmele nu sunt dulci și zemoase pentru unii, ci par a fi cam fade), însă când ne bucurăm de măr înțelegem că nu ar fi putut să crească dintr-o rădăcină de scaiete.
|