Citat:
Īn prealabil postat de gpalama
Faptul ca nu este mentionat nu inseamna ca nu este.
Dumnezeu nu trebuie sa declare "TE-AM SPOVEDIT SI TE-AM IERTAT". Pentru El este suficient sa spuna "esti curat", asta insemnand totul pentru acel moment. Adica si faptul ca pacatele lor sunt cunoscute de Dumnezeu dar si faptul ca Dumnezeu le-a iertat.
Si dupa cum Hristos a spus clar ca pe ucenici i-a invatat suficient cat sa poata duce, iar Duhul Sfant ii va invata TOTUL pe baza adevarului lui Hristos.
Faptul ca tu nu vezi "spovedirea" nu inseamna ca nu exista.
Daca Hristos marturiseste "CURATIA" inseamna ca exista si un act de iertare a pacatelor. Nu complet in forma Spovedaniei de azi.
Insa ceea ce Hristos a savarsit atunci si preotii savarsesc astazi.
Esenta este aceeasi, forma este usor diferita, deoarece SAVARSITORUL ESTE ALTUL
Nu mai este Hristos in fata credinciosului. Iar in cazul asta credinciosii nu mai sunt Apostolii.
Hristos a incredintat preotilor puterea de a lega si dezlega si credinciosilor datoria de a urma pe preoti.
Preotul nu este HRistos, el lucreaza cu autoritate si putere de la Hristos.
Preotul nu se substitutie dumnezeirii, lucreaza cu invoire si autoritate de la Dumnezeu.
Nu vezi spovedania, dar constientizezi curatirea ? Daca tu constientizezi curatirea, atunci intelege ca spovedania noastra este "CURATIREA" facuta de Hristos. Si nu poate exista "CURATIRE" fara o lista de pacate. Chiar daca Apostolii nu si-au scris o lista de pacate si nu au spus-o lui Hristos, spovedirea are multe functiuni care atunci nu isi gaseau rostul:
in principal de a recunoaste si asuma o greseala si pacat, de a nu-l mai repeta, de a-l indrepta.
Dar Hristos era cu Apostolii continuu si El ii invata continuu si avea grija de indreptarea lor duhovniceasca.
Alt nume, forma usor diferita, dar sensul ei este acelasi; de a restabili legatura omului cu Dumnezeu prin iertarea pacatelor.
|
In primul rand, Biserica a fost intemeiata la Cinzecime. Sacramentele nu au sens decat in Biserica; cu asta, "protestantul" :) de mine sunt perfect de acord. Asadar, Taina Spovedaniei nu putea fi reglementata si practicata decat de catre si cu membrii Bisericii, anume in relatia cler-mireni si ierarhi-preoti. Mai e ceva: este gandul tradarii un pacat? Da. Nu stia Domnul cine Il va vinde? Ba da: "cel ce va intinge mana cu mine in blid Ma va vinde". Cum poate fi cineva curat, daca staruie pacatul in el? Pai nu e. "Caci voi sunteti curati, dar nu toti". Asadar ceva schioapata: nu a fost un act de cainta. Spovedaniei i se mai spune si Taina Pocaintei. Pocainta la Iuda? Hei! Pocainta duce la viata, si nevazut la inviere interioara nu la tradare si suicid. Deci a fost ca...o regizare, ca un ritual de implnire a celor prevazute din veac. Semana cu Spovada, dar nu era. Era o Theo-drama, ca sa folosesc titlul unei scrieri celebre a lui von Balthasar.
Inca ceva: savirsitorul Tainelor este...adevaratul Intemietor al Bisericii, adica Hristos. (Mihnea, tu explici mai bine cum este cu
in persona Christi).