[iustin10]

În prealabil postat de cuvant

Ortodoxiastin10;566924]
Postul, rugaciunea, Sfanta Cruce, milostenia, Sfintele Taine,dogmele toate au o semnificatie bine intemeiata si sunt necesare mantuirii omului. Tocmai Sfintii Parintii ne invata sa ne ferim de formalism, ma intristez cand intelegem si expunem sucit lucrurile.
Toate cele mentionate (postul..Sfintele Taine) au si temei scripturistic. Sa ne aplecam doar la doua puncte esentiale care au fost asa mai neglijate (denigrate), postul si dogmele.
Cel mai mare om nascut din femeie, fost-a om trimis de la Dumnezeu..Stim foarte bine viata ascetica a Sfantului Ioan Botezatorul.
Acest neam de demoni, nu poate fi alungat decat prin post si prin rugaciune. Sunt cuvintele lui Dumnezeu, nu ale unui om, care El insusi a postit.
Sfintii Parinti ne indeamna sa avem dreapta socoteala, fiecare dupa putinta, mai intai postul cel duhovnicesc, iar apoi cel trupesc.

Postul e necesar ,caci insusi Mantuitorul a postit 40 de zile . Este o vreme a postului ,dar presupun ca este si o vreme a bucuriei ,asa cum se vede din urmatorul fragment :

" Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. "

Nu putem sa stam in permanenta tristi si chinuiti , ci trebuie sa ne si bucuram de frumusetea datorata lui Hristos.
Si postul insusi ar trebui sa fie o bucurie
" Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. "

Daca nu aducem acest post aproape de Dumnezeu , riscam ca postul sa devina o sperietoare,un scop in sine. Eu sunt doar impotriva separarii lucrurilor de semnificatia lor originala , postul trebuie vazut ca un act de dragoste si incredintare totala catre Dumnezeu.El trebuie sa vina din inima omului , si nu masurat cantitativ ,ca un sport in care sfintii ar fi campionii .De asemenea ,desi e buna o oranduiala ,aceasta poate sa para o corvoada, prin aceea ca stim ca incepe la date fixe .
Oricine trebuie sa posteasca si din suflet , cand simte el,nu numai la date planificate.Si sa extinda postul si la abtinerea de ganduri si intentii rele,care ne vin cu putere pe limba

Feriti-va de aluatul saducheilor si al fariseilor, feriti-va de invatura cea inselatoare. Prin dogme, care sunt adevaruri revelate de Dumnezeu si formulate de biserica, sunt combatute ereziile.
Doamne ajuta

Avcest citat se da mecanic pentru a arata erezia . Dar,daca stam sa ne gandim ,farisei erau tocmai aparatorii invataturii lui Dumnezeu,erau cultivati ,erau credinciosi. Singurul repros in ce priveste invatatura este ca mai adaugau cate ceva la porunca divina,cum ar fi unele lucruri ce tineau de datina.
Ceea ce li s-a reprosat lor de catre Domnul,este tocmai ca aparau porunca in litera ei, dar in inima lor nu o primeau,si in faptele lor ascunse nu o respectau. Respectau doar forma lustruita in afara ,dar nu si semnificatia interioara a poruncii .
Referitor la erezie,exista eretici care contrazic dogmele Bisericii,cum a fost Arie .
Ei micsooreaza in expunerea lor puterea lui Hristos, puterea harului ,propovaduind o credinta stirba si lipsita de elementele ei esentiale .
Dar acum nu toata lumea trebuie sa se creada sf Nicolae si sa ii ia la palme pe cei care contrazic o dogma . Cu cat intelegem noi insine o dogma,vom fi mai patrunsi de ea, si vom sti si sa o aparam cu mijloace rationale si cu exemple din Biblie. Si vom sti ca nu dogma in sine trebuie aparata,caci de nu vom reusi noi,va reusi altul care vine dupa noi,mai iscusit ca noi.
Ideea nu e de a o apara ci de a o promova,de a ii arata frumusetea ,logica si utilitatea ,asta bineinteles daca le am inteles noi insine . Caci daca nu le am inteles,vom inlocui expunerea cu obligativitatea lor,si vom inlocui pedagogia cu jiognirile la adresa celuilalt.
Prima dogma care trebuie sa o avem in vedere este iubirea intai a lui Dumnezeu,iar apoi a aproapelui .Nici o alta dogma nu o putem sustine , daca contrazicem aceasta prima dogma