[aubergine]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Copiii pot recepta mesajul Evangheliei foarte de timpuriu şi foarte bine, mai bine chiar decât adulţii (care sunt deja deformaţi sufleteşte şi plini de convingeri eronate prin prisma cărora interpretează sucit Scriptura).
Copiii gândesc cu inima şi găsesc absolut firesc Cuvântul.
Ei au o disponibilitate de a ierta (şi de a înţelege şi răsplăti pe cei care iartă) net superioară adultului. Ei nu iartă din buze ci din tot sufletul. În primul rând ne iartă pe noi adulţii, care îi masacrăm sistematic în tot ce au ei mai bun şi totodată ne lăudăm că îi "educăm". Iar ei ne iartă într-un mod uluitor, total.
Copiii mei, în special Tudor, aveau deja la intrarea în şcoală o lectură aproape completă a Bibliei şi o sistematizare deja consistentă a ideilor de bază. I-au ajutat mult cărţile şi revistele cu tematică biblică apărute în ultimii ani. Precum şi seria de reviste cu prezentarea vieţii câte unui Sfânt (Dimitrie, Parascheva, Gheorghe etc.). Foarte mult participarea la slujbe, unde ei merg de obicei cu o mare disponibilitate, cu dragoste.
În şcoală la orele de religie (nivelul cls. I-II) ei discută de obicei de la egal la egal cu profesorii. Am participat şi eu la câteva lecţii, dialogul întrece cu mult, uneori, nivelul unor discuţii de aici de pe forum, să fiu iertat de sinceritate. Duhul copiilor este viu şi bogat şi surprinzător de informat.
Memoria lor excepţională le permite să reproducă, la nevoie, rugăciuni lungi, capitole din Scriptură sau cărţi întregi (în rezumat, în idei principale).
Pot cânta cea mai mare parte a slujbelor, avînd uneori nevoie de mici indicaţii ajutătoare (pentru respectarea tipicului).
Fac conexiuni bogate şi precise între diverse cărţi ale Scripturii, între VT şi NT.
În biserica din satul meu natal, de câte ori merge Tudor este copil de altar, îndeplinind cu uşurinţă toate cerinţele; el este cel care spune Crezul, mai face şi altele care presupun o bună înţelegere a Liturghiei.
Am sesizat că majoritatea tâlcuirilor lor sunt parcă rupte din scrierile Părinţilor. Deseori ei ne corectează gândirea, când începem să fantazăm sau să interpretăm abuziv, prea speculativ. Au repere simple, ferme, clare. Nu rătăcesc.
La ora de cateheză de după Sfânta Liturghie diaconul se mulţumeşte uneori doar să puncteze câteva repere ori să ofere unele date istorice - restul îl poartă copiii, cu vârste între 6 şi 14 ani...
Fericiţi cei curaţi cu inima!

Cu adevarat fericiti! Felicitari, sunteti un fericit ca ii aveti! Cred ca e o adevarata bucurie sa ii cunosti! Poate vor ajunge preoti! Bine ar fi!
Doamne ajuta!