După opinia mea, prioritatea ar fi un consult medical. Argumentul: multe dezechilibre în funcționarea corpului pot să se manifeste în acest mod, cu modificări spectaculoase (dar nu neapărat semnificative) la nivelul conștiinței și comportamentului. E posibil să fie o dereglare a somnului (domeniu distinct al medicinei) sau manifestarea unor modificări neurologice. Deci mai întâi consult medical, somatic.
Abordarea psihologică (ori poate chiar psihiatrică) ar urma eventual după aceea, funcție de evaluarea medicului și de evoluție. Poate fi vorba de stări conflictuale cu nivel de funcționare la nivelul inconștientului (nevroză, stres etc.), însă despre aceasta are rost să vă interesați doar după consultul somatic.
Posibilitatea unor atacuri demonice sau cum doriți să le numiți, nu este desigur exclusă.
Totuși, în foarte multe situații (aș spune în majoritatea, conform statisticilor medicale), ceea ce părea a fi un fenomen duhovnicesc s-a dovedit, după tratamentul medical administrat și urmat în mod corect, doar o manifestare a corpului (din care face parte și creierul). Multe "posesiuni" au fost tratate cu medicație de la farmacie... Întrebați doctorii și vă veți convinge.
Pe de altă parte, chiar dacă astfel de situații neplăcute nu vor mai apărea, e de domeniul evidenței că un om credincios are o legătură strânsă cu Biserica, cu duhovnicul. O viață de credință îngrijită are nu doar încercări ci și leacuri pentru momentele mai dificile, cum ar putea fi acesta pe care ni l-ați împărtășit.
Singurul lucru pe care v-aș sugera să NU îl faceți este ca, în loc să vă ocupați de consultul medical și de spovedanie, să începeți a vă face griji peste griji, să vă irosiți în gânduri și presupuneri, să "cercetați" problema aici pe forum de-a lungul a zeci de pagini de "sfaturi" și certuri... De asta sunt sigur că nu vă va aduce nici un folos, dimpotrivă...
Toate cele bune,
Doamne ajută!
|