[forever...]

Acest subiect frumos, dar şi alte motive, m-au determinat să îndrăznesc o înregistrare (pe forum) şi un răspuns:

Este frumoasă în Biseircă întâlnirea cu cei ce ne cunosc, pe care îi cunoaştem, atât cât putem/ ne e îngăduit, cu cei pe care îi iubim şi ne iubesc, cu cei împreună cu care ne rugăm, Duminică de Duminică, sau mai des.
Îmi plac în mod deosebit anumite cântări, spre exemplu "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm...".
Relativ recent am reţinut anumite expresii, absolut minunate (şi desigur adevărate) - de la slujba parastasului: "Chipul slavei Tale cele negrăite sunt, măcar de şi port rănile păcatului.", sau "Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit; iar pentru călcarea poruncii iaraşi m-ai întors în pământ, din care am fost luat; la Cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă”.
Găsesc minunate starea de linişte pe care mi-o dă Biserica, predica părintelui...şi altele...

Mi-e din ce în ce mai dor să ajung iar la biserică, chiar dacă au trecut abia câteva zile de când am fost ultima oară!