[aubergine]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Voi lăsa acum consideraţiile pe tema frumosului în seama câtorva articole şi voi spune doar că am regăsit (am conştientizat din nou) un vechi motiv pentru care oamenii (noi, oamenii, chiar noi, creştinii botezaţi) nu vin la slujbele Bisericii şi, în genere, nu sunt atraşi de Biserică: nu prea e "frumos", zice-se...
O lume de reguli şi tabieturi, o disciplină cam demagogică, idei învechite, filosofii depăşite, oameni jerpeliţi şi posaci, oameni care plâng, oftaturi, morţi, lumânări etc....
Azi am vorbit cu un om care, când am adus vorba despre slujbele din biserici şi despre viaţa creştină în general, mi-a spus sec: "nu găsesc nimic frumos în asta"... Şi mi-am dat seama că nici eu nu găsesc, vai, uneori/deseori... Nenorocită situaţie.
Mă întreb cât suntem noi înşine, creştinii care mergem de obicei în biserici, de receptivi (şi participativi) la frumuseţea şi frumosul din Biserică...
Dacă nu pot verbaliza, fie şi în cuvinte simple (sau îndeosebi aşa) Frumosul Bisericii, oare Acesta îmi este cu adevărat cunoscut? Îl experiez cu adevărat? Şi nu mă ameninţă şi pe mine pericolul de a pierde "gustul" pentru cele liturgice?

Când iubeşti pe cineva, când eşti cu adevărat îndrăgostit de cineva ai simţământul frumosului. În multe sensuri...
În mod obişnuit îl găsim frumos pe cel iubit, vorbim şi gândim frumos despre el, ne bucurăm de el ca de orice lucru frumos, avem simţăminte frumoase. Nu prea ne e drag de ceva urât...
Iubim noi frumuseţea Bisericii? O putem numi, descrie, povesti mai departe?... Participăm la ea? Simţim nevoia să vorbim despre ea?

Trăiesc în bine şi adevăr dacă nu am simţământul şi conştiinţa şi preocuparea Frumosului? Poate fi ceva sau cineva bun şi adevărat dacă nu este şi frumos?

Părintele Sofian Boghiu zice undeva într-un interviu cam aşa: "Da, am trăit multe lucruri frumoase în viaţă... O sărbătoare de Paşti, un praznic, slujbele noastre..."
Oare ce o fi vrut să spună Părintele?

http://ziarullumina.ro/spiritualitat...nta-religioasa

http://ziarullumina.ro/interviu/nimi...e-lui-dumnezeu

http://www.pemptousia.ro/2012/11/poe...ca-ortodoxiei/

Îi mai arde cuiva (inima) astăzi, în lumea spiritului funcţionalist, de Frumosul Bisericii?

Imi plac florile din vaza de la iconita, mirosul de tamaie, corul bisericesc in special cand canta Sfanta Liturghie de Gavril Muzicescu, felul corect, frumos, si inaltator in care canta diaconul din biserica noastra, batranica garbova care vine duminica de duminica la biserica si nu sta pe scaun, ci mereu in genunchi si in picioare, predicile tuturor preotilor si stilul fiecaruia in parte, femeia saraca, imbracata saracacios dar extrem de politicoasa si de de calda, batranelul ce sta in genunchi langa copii si isi face cruce cu niste miscari largi si care se impartaseste in fiecare saptamana, batraneii care vin cu cosuletele pentru bani care sunt mereu zambitori si spun Doamne ajuta, un grup de femei care mereu stau impreuna impart anafura intre ele si cu randurile din spate, fac multe inchinaciuni si sunt imbracate foarte frumos cu baticuri frumoase, toti copiii care vin la impartasanie care sunt foarte frumosi si dragalasi, icoana Maicutei Domnului si Mantuitorului, Scriptura aurita, barbatul intre 2 varste care mereu canta in timpul Liturghiei si spune mereu Doamne iarta-ma, oamenii care dau raspunsurile pe tot parcursul liturghiei.