Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Eu, unul, marturisesc ca nu am auzit in viata mea de "comandamentul urmarii binelui".
|
Ei, nu... E suficient să-ți amintești de "detașamentul de pionieri". Avea și el un Comandament Suprem...
Ideologia e o hidră cu multe capete, mereu renăscînde.
Și ce poate fi mai îngrozitor decât transformarea credinței în ideologie?
Oare nu asta se încearcă peste tot în lume? În chiar viața Bisericii, nu acesta e morbul cel mai periculos?
Căderea în ideologie e stingerea tuturor scânteilor spiritului. Ceea ce a fost dumnezeiesc întru început și s-a dat călăuză pentru oameni, a devenit în timp un produs doar omenesc. Iată ideologia!
Omul nu își urmează călăuza, fie Ea chiar din Ceruri, ci o confiscă, o sluțește și se închide iarăși în cercul infernal al "filtrelor" proprii pentru a se preamări pe sine, cel devenit el însuși călăuză. Asta-i ideologia!
Omul care se încrede mereu în sine ca într-un dumnezeu, umanismele de tot soiul, bunătatea naturală devenită zeu, iubirea naturală devenită zeu, primatul datului genetic (corupt ca vai de el) devenit măsură pentru om. Și pentru Dumnezeire.
Ideologie. Idolul fără de viață al tuturor valorilor. Intelectul care naște adevăruri, fără a mai fi permeabil la Adevăr.
În ruptul capului "Comandamentul urmării binelui" nu vrea să demisioneze, de mii de ani.
Îți amintești, însă, ce le spunea Hristos? - O salbă de "Vai, vouă...!"...