Citat:
În prealabil postat de pisi
Stateam si ma gandeam zilele trecute ca sunt situatii in viata noastra cand nu suntem chiar liberi.
Exista anumite reactii chimice venite din interiorul nostru sau din afara care ne fac sa actionam in anumite feluri.
Despre asta vorbesc si ateii ca defapt totul se explica prin reactia chimica.
Oare nu sufletul este cel care simte dragoste ? este provocata de hormonul oxitocina??
adica daca cineva mi-ar da sa iau acest hormon in doze mari m-ar face sa ma indragostesc de persoana de langa mine mai tare? sau oricare alta ar fi ea mai tare ?fara ca eu sa vreau? asta nu ar mai fi libertate.
comportamentele noastre ar fi controlate prin medicamente?
lucrurile astea sunt adevarate, a vrut Dumnezeu sa functionam asa?
|
Eu am sa licitez mai mult si mergind in tonul discutiei iti propun un "subiect pt saliva" : gindeste-te la urmatorul aspect, fiinta umana gindeste sau este gindita??!!!
Martor al unor asemenea ipostaze sunt experientele tuturor oamenilor carora de multe ori li se intimpla, si ei insisi marturisesc, ca in anumite situatii au dat raspunsuri sau au facut fapte, gesturi instantanee, la care nici macar nu au cugetat o milisecunda, ci spun "... nu stiu cum, m-am trezit aplecindu-ma spre ea..." sau " ... a vorbit gura fara mine, fara sa gindesc macar un pic am dat acest raspuns, noroc ca am raspuns bine..." s.a.m.d.
Chiar savantul neuropsihiatru Constantin Dumitru Dulcan(cel care a scris si inteligenta materiei) a scris o ultima carte pe aceasta tema(mintea de dincolo).
Deci, ce zici despre eventualitatea aceasta, care desigur bate si hormonii si mormonii si circuitele nervoase, cerebrale,neurolingvistice ale gindirii ?
In ce raport credeti ca este constiinta fata de asemenea fenomene si in asemenea momente, ca si in general, dealtfel ?
Sau, constiinta are sau nu, biochimia ei ? Si in ce raport stau ele ?
Si daca constiinta omului este locul cu certitudine in care ii vorbeste Dumnezeu, cum sta Acesta cu biochimia si eventual hormonii ?