Asa cum spunea si Gpalama, nu ar lucruri extraordinare de facut, bineninteles, in conditii specifice tarii noastre de trai.Ma gandesc ca simplul fapt de a-si face fiecare datoria acolo unde se afla: familie, serviciu etc.De multe ori, cand suntem tineri, cautam sa facem lucruri eroice, rutina zinica fiind prea banala pentru setea noastra de aventura si afirmatr.Dar cred ca asta e adevaratul eroism si cel mai "productiv" mod de existenta, pentru toata lumea.

Si nu lega patriotismul de bunastarea materiala.Cunosc multe cazuri care contrazic lucrul asta.Oameni care in ciuda greutatilor materiale foarte mari(multi copiii, datorii la banci, salariu minim pe economie etc), fiecare dinmotivele lui(dragoste fata de familie, fata de parinti isi fata de locul unde s-au nascut si au crescut) au refuzat plecarea in afara, chiar si numai pentru cateva luni.
De asemenea, cazuri in care, in ciuda unui salariu mai mare castigat in afara, n-au suportat despartirea de cei dragi si de casa si au revenit la un salariu minim pe economie, traind asa cum iti imaginezi,dpdv material.Dar au revenit si nu au mai vrut sa plece.
Sau familii sfasiate de dor,care se muta cand colo, cand colo, nereusind sa isi gaseasca echilibrul.


Cred ca patriot poti fi si in afara, traind frumos, fara sa iti faci tara de rusine, dar sa nu uiti de cei de acasa, de cei care au nevoie desprijinul tau etc.Cunosc si multe familii frumoase care nu uita de unde au plecat .