Aici pot fi mai multe situatii:
-acele "familii" dezorganizate sau destramate, unde parintii au vicii grave- alcoolism, dependenta de droguri, violenta, sau vicii care intra in zona infractionalitatii. In acest caz, evident ca in aceste cazuri nu cred ca se mai poate pune problema a asculta de parinti (daca de exemplul un parinte si-ar trimite copilul la furat, cersit, prostitutie, etc). A fi parinte nu inseamna doar a concepe un copil , ci mult mai mult decat atat.
-in cazul familiilor obisnuite, unde nu exista aceste vicii grave mentionate mai sus, copii trebuie sa-si respecte si sa-si ajute parintii.
Pe de alta parte, si parintii trebuie sa caute a-i intelege pe copii, a le da exemple bune in viata si a le fi un model de demnitate, cinste si onoare, si de a-i sustine in special spre doua aspecte foarte importate in viata copiilor lor si viitorilor adulti:
1. A le vedea inclinatiile si pasiunile, inca din adolescenta, pentru a-i putea indruma spre o meserie si un domeniu de activitate potrivit cu aspiratiile copiilor lor (aici din pacate multi parinti gresesc insistand - copii lor sa faca neaparat o facultate, desi inclinatiile si aspiratiile copiilor lor nu sunt de natura aceasta! Decat un medic slab care sa fie numai dupa ciubuc, mai degraba un tractorist sau strungar bun).
2. A nu se opune unei relatii ori casatorii atunci cand copii lor se indragostesc si iubesc o persoana- decat in cazuri extreme, cand aceea persoana are grave vicii de comportament (in cazul parintilor de fete- daca baiatul este alcoolist, consumator de droguri, proxenet, a fost condamnat pentru infractiuni deoasebit de grave, are un caracter violent).
|