Multumesc celor care au postat un raspuns la acest topic.
Am regasit in aceste postari toate sensurile esentiale, gen: milostenie, dobandirea harului, dragostea pentru Dumnezeu, pregatirea pentru moarte, vegherea neincetata.
Insa, cu voia voastra, voi expune si o talcuire atipica.
Pentru cei ce resping budismul in totalitate sau interpretari trans-confesionale imi cer iertare anticipativ.
Pot alege sa nu citeasca urmatoarea interpretare a pildei.
Ceea ce m-a contrariat a fost
refuzul acordarii ajutorului de catre cele cinci fecioare intelepte celor cinci fecioare neintelepte.
Paradigma
intelept vs
neintelept este usor de explicat. Nicio problema din acest punct de vedere – adoptarea unei conduite intelepte: vegherea si cultivarea virtutilor in asteptarea Judecatii, in antiteza cu o viata neingrijita spiritual, marcata de necredinta sau o credinta superficiala.
Refuzul de a imparti untdelemnul (“Harul” in cele mai multe interpretari) este in totala contradictie cu invatatura evanghelica de “a da si camasa”.
Daca transmiterea Harului nu este de competenta celor cinci fecioare virtuoase, ne-am fi asteptat, cel putin, sa se roage si pentru luminarea celor cinci neglijente, cu atat mai mult cu cat era ceasul al 12-lea.
De asemenea, insusi Mantuitorul Multmilostiv este sever cu ele: “Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”
Acest dezacord/disonanta ne obliga sa cautam o perspectiva mai profunda asupra cuvintelor pildei.
In acest context este firesc sa ne intrebam cine sunt, de fapt, cele 10 fecioare?
Si de ce sunt 5 cu 5? (Chibzuinta in contrapondere echilibrata cu nechibzuinta? )
Si nu 9 fecioare cu o fecioara, 7 cu 2, sau 6 cu 4?
Si daca este necesar un raport echilibrat virtute/non-virtute, pentru intelegerea sensului adanc al parabolei, de ce nu este folosit un raport de genul 1:1, 2:2 , 3:3 sau 7:7?
De ce 5:5?
Hermeneutica crestina apeleaza, in principiu, la cifrele 1 (Monada), 3 (Treimea), 7 (Creatia).
Cifra 5 nu ii este caracteristica.
Insa, hermeneutica budista foloseste intensiv cifra 5 pentru a oferi o buna intelegere a miscarilor launtrice ale gandului (cinci agregate, cinci obiecte ale cunoasterii, cinci intelepciuni, cinci otravuri…).
Raportul de 5:5 este quintesenta iluminarii in budism.
Din aceasta perspectiva, cele 10 fecioare sunt 10 factori mentali, 5 virtuosi si 5 nevirtuosi.
Un “factor mental” este un subproces mental care contribuie la “asamblarea” unei constientizari instantiale.
Factorii mentali impart aceeasi resursa, si anume
constientizarea instantiala (untdelemnul lampii).
Intre factorii virtuosi si cei nevirtuosi exista o incompatibilitate ireductibila, o competitie concurentiala pentru aceeasi resursa.
Factorii mentali virtuosi “refuza” accesul la resursa factorilor non-virtuosi, si viceversa.
Sau un alt raport antagonic: transfer de resursa intre polaritati. Factorii mentali virtuosi sunt transformati spontan in factori mentali non-virtuosi sau cei non-virtuosi sunt transformati in factori virtuosi.
In efortul spiritual aceste transformari se produc si intr-un sens si in celalalt, insa cu intentia de a stabiliza si permanentiza factorii virtuosi.
In interiorul unei clase, fie virtuoasa sau non-virtuoasa, acestia se sprijina unul pe altul, se hranesc mutual.
In budism, cei cinci factori mentali virtuosi sunt reprezentati sub forma celor cinci flacari ale intelepciunii, astfel:
1.intelepciunea care realizeaza adevarul ultim (lipsa unei esente intrinseci a fenomenelor)
2.intelepciunea care realizeaza adevarul conventional (“fenomenele exista ca in oglinda/ ca manifestari ale adevarului ultim”)
3.intelepciunea care realizeaza ”egalitatea fundamentala” a tuturor fenomenelor (proprietate a adevarului ultim identic in toate fenomenele)
4.intelepciunea care realizeaza identitatea instantiala a fiecarui fenomen (depinde de realizarea adevarului conventional)
5.intelepciunea atot-lucratoare / asista spontan, in mod continuu, fiecare fiinta in parte, functie de necesitatile sale de moment si treapta de intelegere
Cele cinci otravuri transfigurate in cele cinci flacari ale intelepciunii sunt:
1.necunoasterea
2.furia
3.mandria
4.pofta
5.invidia
Cei cinci factori mentali virtuosi sunt mantuitori, ne conduc la Marea Unire, in timp ce factorii nevirtuosi ne condamna la o alta existenta plina de suferinta (usile eliberarii sunt inchise).
“Fecioarele intelepte” refuza sa ajute “fecioarele neintelepte”. Virtutea nu face concesii pacatului.
“Fecioara” este utilizata ca element al parabolei nu pentru a sugera puritatea, ci pentru a indica dorinta de implinire, de “rotunjire” cu Ceea ce ne Lipseste, fie ca suntem in pacat, fie ca lucram virtutea.
Fecioarele neintelepte sunt oarbe in timp ce cele intelepte sunt vazatoare.
Faptul ca fecioarele intelepte au mai mult untdelemn, inseamna ca acumularea de intelepciune este mai mare decat acumularea de ignoranta si pacat.
“Izgonirea/refuzul” neintelepciunii indica o atitudine pe care trebuie sa o avem in viata de zi cu zi. Sa alungam gandurile rautatii (sa le trimitem in lume / lumea fiind cladita pe interes / vanzare-cumparare) si sa lasam gandurile bune sa prinda radacini, sa creasca in noi.
In Budismul tibetan, raportul de 5:5 este simbolizat de obiectul de cult sacerdotal denumit
vajra.
Cele cinci intelepciuni semnifica Nirvana (Binele), iar cele cinci otravuri Samsara (Raul).
Insa, desi budismul le delimiteaza conceptual, din punct de vedere al mintii iluminate nu exista nicio diferenta de esenta intre Samsara si Nirvana. Mintea iluminata percepe puritatea in mod unitar, in orice aspect al Existentei.
Binele si Raul sunt sublimate spontan in Adevar.
De aceea, “Imparatia Lui Dumnezeu” sunt toate cele zece fecioare, nu doar cele cinci.
“Imparatia Lui Dumnezeu" este Unimea a Toate, dincolo de segregarea in Bine si Rau.