[dobrin7m]

Extras din cartea "Viata si practica ortodoxa - Inaltarea cugetului, incalzirea inimii"

Intelepciunea exterioara
Daca duhul autentic nu ne este transmis, apare ispita de a urma "intelepciunea exterioara", intelepciunea acestei lmi. Atunci, venind catre Ortodoxie, vom alerga dupa lucruri exterioare: icoane bune, slujbe minunate dpa tipic, biserici frumoase, dpa felul corect de a canta, de a face danii... Toate aceste lucruri sunt minunate si bune, dar nu ne putem apropia de ele fara sa stabilim ca fiind-ne prioritar a avea o inima calda, crestina si a purta lupta launtrica prin care sa dobandim smerenia. Daca neglijam aceste prioritati esentiale, atunci toate aceste lucruri minunate pot fi asezate intr-un muzeu al antichitatilor ortodoxe, asa cum istoriseste filosofl Valdimir Soloviev , si acest lucru va fi pe placl antihristului.
Antihristul trebuie inteles ca fiind un fenomen spiritual. De ce va vrea toata lumea sa i se inchine? Este vadit, din pricina faptului ca inlauntrul sau se gaseste ceva care raspunde la ceva dinlauntrul nostru - acel ceva fiind lipsa lui Hristos din noi. Daca i ne vom inchina (Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!), va fi doarece vom simti o atractie catre un anumit lucru exterior, care s-ar putea infatisa ca fiind chiar crestin, de vreme ce antihrist inseamna cel ce este "in locl lui Hristos" sau arata precum Hristos. Astfel ne vom pierde cu desavarsire mantuirea urmandu-i celui ce este in locul lui Hristos, si care ne va duce in ratacire.

Cum sa ne impiedicam de la a savarsi aceasta, de la a urma intelepciunii exterioare? Trebuie mentionat ca putem fi prinsi de ea, chiar daca am ajuns cuprinsi de idei inalte.
Daca esti foarte preocupat sa ai icoane canonice si incepi sa spui: In biserica voastra exista o icoana intr-un stil gresit! trebuie sa te controlezi si sa fi mai grijuliu, deoarece pui acceptul pe ceva exterior.
De fapt, daca ar exista o biserica care sa aiba doar icoane in stilul "incuviintat" aceasta ar ptea fi privita, pe drept cuvant, cu suspiciune. exista un caz, unul din multe, al unei biserici ce avea icoane rusesti vechi, originale - unele bne altele mai degraba de prost gust, pictate intr-un stil relativ nou - si o persoana zeloasa le-a dat jos si a asezat in locul lor noi icoane de hartie "traditionale". Si care a fost rezultatul? Cei de acolo si-au pierdut legatura cu traditia, cu oamenii care le-au daruit Ortodoxia - atunci cand a inlocuit icoanele originale, inaintea carora ortodocsii s-au rugat vreme de secole.
Icoana este. inainte de toate, ceva inaintea careia sa te rogi. Lucrul acesta l-a afirmat odata arhiepiscopul Ioan Maximovici (proslavit ca sfanr de Biserica Rusa - nota editorului) cel ce a fost presedintele unei societati din San Francisco, inchinata restaurarii icoanelor vechi. Acesta a spus: ma pot ruga si inaintea uneia si inaintea celeilalte. Lucrul important este sa ne rugam, nu sa ne mandrim ca avem icoane canonice." Cuv. Serafim Rose

Cred ca aceste discutii legate de pictura din Biserica de la Draganescu este un exemplu foarte clar de ancorare in exterior. Ramanand ancorati in exterior am uitat cu desavarsire ca Par. Arsenia Boca a spus: toti sectarii vor merge in iad cu Biblia sub brat si astazi unii striga ca este ecumenist, cand mai anul trecut, altii strigau invers.
Oare putem noi afirma ca este eretic si ecumenist doar privind la pictura sa? Putem noi sa ii stim sufletul si gandurile artistului atunci cand a pictat? Dar daca in pictura sa, exista un mesaj pe care noi , cei ancorati in exterior, nu suntem in stare sa il vedem? Caci un simplu pictor, ca artist intotdeauna transmite ceva omenirii prin intermediul artei sale, dar daca artistul este si preot si calugar?

Cred ca e buna calea de mijloc, aceea de care amintea si Ioan Cezar, sa nu spunem eretic, sa nu spunem sfant ci sa lasam sa vedem ce va voi Dumnezeu sa vadeasca.