View Single Post
  #19  
Vechi 23.07.2014, 00:56:37
cristirg cristirg is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 577
Implicit

Pr. dr. Mihai Valică – Despre moaștele sfinților închisorilor

http://www.sfintii-inchisorilor.ro/2...-inchisorilor/

Răspuns la anexa nr. 339/2014 a Cancelariei Sfântului Sinod al BOR,
pentru întocmirea catalogului Sfintele Moaște din România

1. Repere istorice și pronia divină
În anul 2008 am primit în dar, de la un părinte, un chivot, cu mențiunea că în acesta vor sălășlui, când va voi Dumnezeu, sfinte moaște. Am acceptat chivotul și doi ani a stat gol pe Sfânta Masă.
Călătorind în Grecia pe la diverse mănăstiri cu oca­zia lansării unei cărți, care mi‑a fost tradusă în limba grea­că[1], mi s‑au făcut câteva oferte de a primi sfinte moaște.
Pentru că nu cerusem binecuvântarea ierarhului meu, nu am îndrăznit să primesc, dar nici nu am avut în­demnul inimii, gândind că și în țara noastră suntmunți de oseminte ale martirilor, uciși în închisorile comuniste. Și m‑am întrebat: cu ce sunt mai sfinți cei din Grecia față de martirii temnițelor holocaustului roșu?
După câteva luni, am ținut la Deva pe data de 30 noiembrie 2010, conferința:România între martiraj, asumare a istoriei și teroare ideologică – considerații teologice și bioetice[2]după care, am simțit nevoia să mă duc să mă închin la Aiud, în Biserica de la Râpa Robilor, care adăpostește osuarul cu sfinții martiri, uciși la Aiud.
Între timp mai mulți ierarhi și mitropoliți[3] au citit studiul meu despre martiri, prin care ceream Sfântului Si­nod canonizarea lor, și mi‑au transmis felicitările și mul­țu­mirea lor. Cinste lor și toată prețuirea mea.
Înainte de a susține conferința, pe 28 septembrie 2010 am trimis textul ei ÎPS Bartolomeu al Clujului, care l‑a citit integral, și, în ciuda suferinței sale, mi‑a telefonat personal, mulțu­mindu‑mi pentru efortul meu. Mi-a spus: „În timp ce ci­team, am simțit că‑mi retrăiesc aievea atitu­dinea tinereții mele față de dictatura comunistă și cred că timpul canonizării lor a sosit”.
1.1. Moaștele sfinților închisorilor între binecuvân­tare, rugăciune și oferire
ÎPS Pimen m‑a sunat după citirea acelei conferințe, spunându‑mi că în anul 2011 va organiza conferințe preoțești pe tema mucenicilor din închisorile comuniste, și a fost de acord întru totul cu tex­tul conferinței. Atunci l‑am întrebat dacă îmi dă binecuvântarea să primesc moaște ale sfinților de la Aiud, deoarece mulți credincioși merg acolo în pelerinaj și doresc să aduc câte­va moaște de acolo, întrucât Catedrala este închinată și sfinților români martirizați în perioada dictaturii atee co­mu­niste.
Am primit binecuvântarea doar verbal, de la ÎPS Pimen, în­trucât Sfântul Sinod încă nu s‑a pronunțat în legătură cu canonizarea Sfinților închisorilor. Îi mulțumesc ÎPS Pimen din toată inima pentru aceasta, și toată dragostea și prețuirea mea și a credincioșilor.
Având în vedere faptul că la început a fost Cuvântul, apoi scrisul; că Sfântul Sinod se va pronunța după ce va vedea evlavia noastră față de martirii închisorilor; că noi ca preoți și credincioși îi cinstim ca martiri și apărători ai drepte credințe, deoarece s‑au opus unui regim ateu și criminal; că mar­tirii sunt deja cinstiți de Dumnezeu în cer[4], am considerat momentul oportun să mă rog la Bunul Dumnezeu să rân­duiască moaște ale sfinților anonimi, dar știuți numai de El și cei mai potriviți pentru Catedrala Sfânta Treime, pentru ora­șul nostru și timpurile noastre, care doresc să vină la noi, și să fie mai departe o mărturie vie a credinței, a verticalității și a fermității lor, în Bucovina lui Ștefan cel Mare.
1.2. Denumirea exactă a moaștelor: moaște ale sfinților români anonimi, din închisorile comuniste de la Aiud (1947‑1964), descoperite în Râpa Robilor.
Cu binecuvântarea ÎPS Pimen și cu credința vie că Dumnezeu va rândui ce este mai bine spre mântuirea și îndumnezeirea noastră, am plecat, cu mare bucurie, cu mul­tă pace în inimă și în suflet, pe data de 21 decembrie 2010, la Aiud, la Părintele Augustin, care mi‑a oferit, cu binecuvântarea celor în drept (la acea dată a ÎPS Andrei Andreicuț, tot verbal – cinste și recunoștință pentru aceasta), trei moaște,aparținând martirilor care sunt trecuți pe listele afișate la Aiud, dar neidentificați (vezi foto nr. 5 și 10).
§ Tibie (36 cm), ca simbol al peregrinărilor martirilor prin pus­­tiul acestei lumi, dar și al călătoriilor din închisoare în închisoare a celor întemnițați, spre a fi reeducați ori u­ciși (vezi foto nr. 2);
§ Omoplat (21 cm) cu două găuri în osul subțiat și tran­sparent, devenit aproape cartilaj ca urmare a însetării și înfometării îndelungate, întrucât se știe că organismul în lipsa hranei și a apei se „autohrănește și se adapă” din car­tilajele trupului, până acestea se subțiază și apoi se găuresc (vezi foto nr. 3);
§ O coastă ruptă în două locuri (29 cm), dar vindecată în timpul detenției, ca simbol al torturilor din închisorile co­mu­niste, dar și simbol al răbdării în suferință (vezi foto nr. 4).
Fiecare bucată de sfinte moaște este pusă în raclă de metal, primită din Grecia, de dimensiuni corespunzătoare.
1.2.2. Actul de autenticitate și alte precizări
Întrucât copilul primește actul de naștere după ce s‑a născut și nu înainte, tot așa în cazul de față: după ce s‑a născut în inima românilor dorința de a‑i cinsti pe martirii neamului nostru și în mod cultic și liturgic, credincioșii le‑au compus acatiste și au organizat pelerinaje la locul lor de suferință, împreună cu preoții, ieromonahii și unii cu ierarhii lor.
Actul de autenticitate, în cazul de față, stă în forța binecuvântării verbale a celor doi Arhierei menționați; în evlavia și cinstirea credincioșilor; precum și în buna credință a Părintelui Augustin, de la așezământul Sf. Cruce de la Aiud, care ne‑a dat cele trei moaște, direct din vitrina‑osuar, de la demisolul Capelei de lângă Râpa Robilor. Moaștele sunt ușoare, au culoarea alunului și sunt frumos mirositoare (vezi filmul și fotografiile cu momentul primirii lor).
Reply With Quote