„M-ați căutat?”… În fiecare zi auzim această întrebare duioasă, ca un clinchet de clopot cristalin. E glasul cel blând al Maicii Domnului, către orice muritor, e întrebarea care ne provoacă conștiințele și ne determină pe noi înșine la alte întrebări esențiale vizând propria viață. Paradoxal, dar de când a plecat în „mânăstirea cerului” Maica Domnului nu a lăsat în urma sa nici o întrebare dureroasă, nici o căință fără speranță, nici un suflet fără adevăr.
La întrebarea: „M-ați căutat?” desigur că răspundem stingheriți, nesiguri, oscilând între tăcere și cap plecat de rușine în jos. Și sfiala noastră pare a pleca deîndată pe cărările descurajării. Un impuls omenesc de moment ne aruncă în disperare. Dar, „nu”! Maica Domnului nu ne lasă. Nu acceptă doborârile noastre. E acolo lângă noi, în dreapta noastră spre a ne spune: „Nu, niciodată, să nu vă căiți în deznădejde!” Și apoi adaugă: „Eu sunt lângă voi! Mereu există început nou, speranță și înviere!”
De două mii de ani Maica Domnului ne alungă inerția falselor smeriri, ne întinde brațul din înecul părerilor greșite de sine și ne aduce la limanul noilor începuturi. Splendoarea „mutării sale la cer” înseamnă coborârea raiului în inima noastră. E poate singura retragere care întregește. Pustiul stelelor se unește pustiul pământului.
Și pe acest pustiu încep să se sosească apele răspunsurilor certe. Muritorii primesc arvuna Împărățieie, șansa de a o lua mereu de la capăt pe drumul mântuirii, curajul de se simți iertați, înțeleși și iubiți.
Născătoarea de Dumnezeu se roagă pentru noi și cu îndrăznire îi spune Fiului Său: „Și ei sunt ai mei! Acum și pururi și în vecii vecilor!” Atunci un glas din cer se aude: „Fie voia ta, Maica Mea! Fie Mie după cuvântul tău!”
<<http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Maica-Domnului-M-ai-cautat-b1-p2289.htm>>