În prealabil postat de fallen
Daca pentru el e un obiectiv greu de realizat, intr-adevar, pentru altii, ca mine, de exemplu, e imposibil. Eu singura nu voi putea avea casa mea decat candvor muri bunicii si parintii mei. Cine ma mai ia atunci, cu cine mai fac copii? Nu imi surade perspectiva sa imbatranesc si sa mor singura.
Ce vreti sa va mai spun? Cu fizicul, abilitatile, jobul si veniturile mele, nu pot gasi dcat pe cineva la fel sau sub nivelul meu. Nu vreau sa ic ca sint mai naspa /proasta ca altele, doar ca am niste " calitati negative" :) pe care astazi lumea le considera defecte. Nu am scoala vietii :). Si am si un complex de superiorotate care ma face sa nu fiu agreata si iubita nici de cei mai destepti, nici de cei mai prosti ca mine. Mai prosti ma refer la cei cu mai putina scoala, cultura, inteligenta, dar care se cred maibuni ca mine ptca ei au reusit in viata mai bine ca mine si aunt deasupra mea. De exemplu si taranii din piata, care-mi sunt clienti la pravalie, sunt constienti ca au nevoie de sfaturile si de produsele mele, dar tot au tendinta sa "patroneze", pt ca ei sunt cumparatorii, la ei sunt banii, ei imi dau sa mananc. Ei bine, eu nu am ce sa fac pentru a fi placuta si iubita de oamenii astia, si nici nu vreau. Cel putin atata timp cat n-am prea mare concurenta, tot la mine vor veni, chiar daca nu ii lingusesc ba chiar aproape le spun in fata ca sunt prosti. Si-acum pe bune, degeaba esti patron de taraba si castigi 100 de milioane pe luna, ai cateva sute de pasari acasa si nu stiu cate hectare de teren si viloaie, daca nu te ducecapul, ba mai mult crezi ca sti tu mai binece faci si nu asculti de dobitocul de veterinar din sat sau de la pravalie, tot o sa-ti crape orataniile si nu o sa ai productiile la care sperai. Eu nu am c invidia la acestia si nici la ce nazui, ce invata si lua exemplu de la ei, spre deosebire de barbatu-meu. Ceea ce vreau sa spun cu aceasta paranteza e ca nu are cum si cine sa ma iubeasca si sama respecte mai mult de-atat. Am avut si prieteni si colegi destepti, invatati, intelectuali, care si acestia la randul lor au incecat sa ma minimalizeze si sa ma dea la o parte. Ma impingeau sa gresesc si imi exploatau la maxim toate greselile, si incercau sa ma convinga ca ei aveau dreptate si eu nu, dar fara i sa sa-mi aduca argumente care sa ma convinga si pe mine ( adica ceva de genu e asa ptca asa zic io siio sunt sefu, asa ca ....ia aminte ca te zbor, si cu atitudinea asta ajungi la munca de jos - unde am si ajns dealtfel) . Si acum va intreb: cine ar vrea o sotiecu asemea atitudine? Sa nu fi sigur ca-ti mai aduce painea acasa? Si mai e oproblema : aactualii sefi vor sa-mi lase mie afacerea lor. Probabil pt ca nu e profitabila pt ei. Pt ,ine insa ar i macar un loc de munca car de cat sigur, produce suficient pt o persoana. Eu o administrez singura de 2 ani, si daac nu am reusit s-o falimentez, pana acum, probabil ma voi descurca si pe viitor,macar la limita subzistentei ( aici iar ice al meu ca nu am ambitie, ca trebuia sa aspir mai mult, etc). Poate dc eram mai bun manager faceam mai mult dar io zic ca maimult de-atat chiarnu se poate scoate, atata e potentialul pravaliei. Aici insa mai intervine in aspect de natura juridoca, sa zicem, in perspectiva caruia e mai bine sa nu fiu casatorita si sa nu am posesiuni. Adica n caz ca m-ar acuza de ceva, as primi vreo amenda sau m-ar cerceta pt vreo incalcare a legii ( ma refer la fisc, taxe, impozte, etc), atunci imediat ti se blocheaza toate conturile, nu mai poti sa-ti scoti nici salariul dc il ai pe card, si ti se pune sechestru pe proprietati. Nu vreau ca greselile si ghinioanele mele sa se rasfranga si asupra familiei. Mai bine sa nu am nimic penumele meu, sa suport doar eu consecintele, m-as duce si la puscarie dar sa stiu ca familia e asigurata,'au ce manca si nu sufera ( al meu nu e de acord,'zice ca mai bine ar renunta la casa si la tot ce are, ca daca e jn viata si sanatos si liber o poate lua de la capat, insa el probabil nu se gandeste la consecintele asupra familiei, sau poate de-aia se teme si nu se grabeste sa-si intemeieze o familie). Deci cam astea ar fi motivele pt care nici el nu ma vrea suta la suta, si nici eu nu pot sa obtin ceva mai bun. Dincolo de limitele fizice, morale,'intelectuale, profesionale, evorba si de um caracter mai indaratnic, de o iubire de sine paguboasa, care nu vrea sa faca compromisuri, sa se schimbe pt a-i fi mai bine, prefera sa ii fie rau si sa moara cu mandria ca a facut ce-a vrut, decat sa se piarda si sa se transforme in alt " produs" care sa aiba mai mult succes. Culmea e ca in cartile automotivationale nu ne invata sa ne transformam din ceva ce ne place noua in ceva ce place lumii, ci tocmai invers :-) . Asa cum nu s-au scris carti cu retete ptca cei slabi sa se imgrase, ci invers, nici pt personalitati puternice si orgolioase nu s-au scris modalitati de a le pune cu botul pe labe. De-astea stie lumea,si le exercita asupra noastra,'continuu, insa nu reusesc sa ne supuna dcat fizic, si pe termen limitat, constransi de imprejurari, sa ne tie in cusca si in lanturi, lese, dar nu vom inceta niciodata sa ii muscam de fund si sa ncercam sa evadam, pana ne vom rupe toti dintii !
E
|