[florin.oltean75]

În prealabil postat de dobrin7m

"1. Mulţi presupun multe şi diferite pricini pentru căderea lui Adam: unii – necredinţa, alţii – neascultarea, cei de ai treilea – mîndria şi iubirea de slavă, alţii zic alte diferite pricini.



Noi însă pe nici una din acestea n-o socotim ca fiind întîia, fără numai lipsa de judecată şi nesocotinţa tuturor lucrurilor.


2. Cea dintîi poruncă a lui Adam în rai a fost aceea de a face şi a păzi, adică de a face cu judecată ca să priceapă bine [ceea ce face] şi de a păzi porunca spre a o nu încălca. Dar de vreme ce el nu a lucrat cu judecată, nici porunca nu o a păzit. Căci de la nelucrarea minţii mai întîi de toate în Adam s-a ivit necredinţa – necredinţa în Dumnezeu Care a zis şi a poruncit –, apoi de la necredinţă s-au născut neascultarea şi călcarea de poruncă; iar călcarea poruncii a dus la căderea din harul Domnului şi la înstrăinarea de dragostea Lui cea dumnezeiască.

3. Dacă Adam ar fi cunoscut pe Făcătorul-de-bine şi ar fi cugetat la poruncă, n-ar fi avut necredinţă faţă de poruncă, iar dacă ar fi avut credinţă, n-ar fi călcat porunca, n-ar fi gustat din pomul poruncit, n-ar fi fost izgonit din rai, n-ar fi căzut sub moarte şi stricăciune şi Dumnezeu n-ar fi trebuit să lucreze pentru noi atîtea minuni spre a ne aduce întru cunoştinţa şi pătrunderea tuturor lucrurilor.

4. Aşa cum Adam a căzut de la Dumnezeu şi din harul Lui nu pentru altă pricină, fără numai pentru lipsa de judecată, astfel şi noi nu putem să ne realipim Lui fără numai prin dreaptă cugetare şi cunoaşterea tuturor lucrurilor. Căci cel ce s-a cunoscut pe sine cu adevărat acela a cunoscut pe Dumnezeu şi cine a cunoscut pe Dumnezeu acela pe sine s-a cunoscut. Unul ca acesta s-a unit cu Dumnezeu şi, odihnindu-se de toate lucrurile şi ostenelile sale, a intrat în sfinţitorul lui Dumnezeu şi totdeauna aduce lui Dumnezeu slujba cea înţelegătoare [a minţii]." Sf. Dimitrie al Rostovului

Foarte aproape de cea mai buna explicatie!

In esenta este un indemn la cugetare (pentru luminarea mintii) si luare aminte (pentru a nu pierde lumina cunostintei).

Lipsa de judecata se aplica atat lui Lucifer cat si lui Adam.

Lipsa de judecata este izvorul Raului, asa cum dreapta judecata este izvorul Binelui.


Sf. Dimitrie al Rostovului precizeaza ca lipsa de judecata a lui Adam a venit prin neluarea aminte la porunca - luarea aminte la Dumnezeu a fost inlocuita de luarea aminte la forme - care a cauzat intunecarea mintii, imprastierea/fragmentarea acesteia in cele vazute ale creatiei.

Terenul mintii era deja minat, vulnerabil, cand Sarpele si-a strecurat ispita.

O mica fisura intre Adam si Creator, care permis neascultarii sa produca marea ruptura.

O interpretare mai logica decat cea a "liber-arbitrului absolut".



********************

Pentru ca Adam si-a pierdut stralucirea cunostintei prin neluare aminte [la porunca], sugereaza insa ca nu a fost creat desavarsit.

Aproape de desavarsire, dar nu perfect.


O minte desavarsita nu mai are nevoie de un efort de concentrare (de o luare aminte care necesita o anumita doza de straduinta, volitie).

Concentrarea este starea ei naturala.