[iustin10]

În prealabil postat de antoniap

Vă mulţumesc că mi-aţi răspuns atât de repede. Mi-ar plăcea să dezvoltaţi aceste idei. Se poate vorbi şi despre o intrepătrundere a cuminţeniei naturale cu a celei duhovniceşti?

Am vazut oameni buni din fire, care cu timpul si-au aratat frustarile .
Si am vazut dimpotriva,oameni agitati,oarecum agresivi, care pina la urma s-au aratat niste suflete minunate .

Dumnezeu da fiecaruia ce are nevoie : smereste pe cei inalti si inalta pe cei cazuti.

Calitatile nu sunt ceva care trebuia vanat :eu sunt mai cuminte ,mai curat , mai bun ca celalalt.

E suficient sa iti cunosti masura ta, faptele tale si dependenta ta fata de Dumnezeu. Si restul vor veni prin harul lui Dumnezeu.

Calitatile ,cum e cumintenia,sunt in primul rand sufletesti.Daca sufletul e curat si indreptat catre Dumnezeu,atunci si Dumnezeu salasuieste in acel om, si transforma cel mai mare pacatos,intr-un placut al sau,si placut si de ceilalti

Definitia cuminteniei este ascultarea de Dumnezeu ,iar nu o balndete obtinuta pe cale fireasca, sau psihologica, sau prin deprinderi. Aceasta ascultare are puterea de a transforma si caracterul cel mai invartosat in rau