Citat:
În prealabil postat de iustin10
Probabil,ca sa mergem si mai departe ,in duhovnicie ,cumintenia este un fel de cumintenie a simturilor si a patimilor ,o ascultare , o incredintare totala in voia lui Dumnezeu.
Asa cum e in intelesul omenesc ,asa banuiesc ca e si fata de Dumnezeu, cunoasterea masurii proprii ,si respectarea celorlalti. Probabil e inrudita cu smerenia,cu ascultarea cu pocainta,cu intelepciunea
|
Asadar, s-ar putea spune despre cumintenie că implică atat voința omului cât și ajutorul lui Dumnezeu? Să presupunem că vreau să fiu cuminte, dar dau curs unui gând vrajmaș și nici măcar nu sesizez pe moment că mă abat de la cumințenie. Vreau, de exemplu, să am rabdare, dar tocmai atunci îmi apare în cale o ispită care-mi pune la incercare răbdarea. Na, fă rabdare, dacă mai poți! Deja am apucat să-l jignesc pe aproapele pe când imi dau seama. Dacă nu i-am spus cu voce tare, atunci măcar în gând...