În prealabil postat de maximotgv

O sa prezint pe scurt povestea pentru a intelege de ce sunt foarte nedumerita si derutata. Aceata poveste o cunoaste si actualul meu duhovnic, cel care mi-a dat canonul legat de psiholog: sunt casatorita si am trait (adulter) o perioada cu fostul meu duhovnic (eu am 52 ani el 50 ani). A fost dragoste oarba din partea mea. Sotul meu a descoperit, am intrerupt imediat legatura si am hotarat sa incercam sa mergem mai departe. M-am spovedit la actualul duhovnic si i-am urmat sfaturile pana acum. Sotul meu, desi a incercat din rasputeri, nu reuseste sa treaca in totalitate peste acest incident. Plus ca s-a pierdut increderea in preoti si din alte motive nu numai din acesta. Asa ca dupa aproape un an a apelat la ajutorul unui psiholog. Acest psiholog a dorit sa cunoasca si punctul meu de vedere despre ce s-a intamplat. Plus ca eu inca mai sunt atasata emotional de fostul duhovnic si am zis ca poate psihologul ma va ajuta si pe mine sa ma desprin de el.
Asta e situatia. Actualul meu duhovnic nu este de acord sub nicio forma cu psihoterapia. Mi-a spus ca daca voi continua cu psihologul nu va fi bine in casa mea.. As vrea sa-mi ascult si duhovnicul dar sa nu-mi pierd nici barbatul. El zice: pe primul l-ai ascultat si te-ai culcat cu el, vrei sa-l asculti si pe asta si ce o sa facem, cat se vor mai juca altii cu mintea si viata noastra? Sunt speriata si derutata, nu stiu ce sa fac. Ce este rau in a face si psihoterapie? Care-i pericolul pentru viata mea duhovniceasca? Nu mai stiu la cine sa cer un sfat.