[CristianR]

Faptul că L-ai rugat pe Dumnezeu atunci când ai avut de făcut o alegere importantă nu-i puțin lucru; înseamnă că nu te-ai bazat doar pe puterea ta de a deosebi binele de rău sau ți-ai dat seama că nu ai această putere, te-ai smerit și ai cerut ajutor de la Dumnezeu (Ai fost, cel puțin atunci, creștin practicant). Și bine ar fi să facem toți așa, să ne amintim mereu că El a spus „Fără Mine nu puteți face nimic”.

De altfel, în bunătatea Lui, Dumnezeu te ajută și îți face daruri permanente, indiferent de starea în care te afli, oricât ai fi de păcătos, căci El face ca Soarele să răsară și peste cei buni, și peste cei răi, și trebuie să ne ferim de gândul că, atunci când primim un dar de la El, s-ar datora faptelor sau virtuților noastre.

Dar când ești în păcat, tu ești cel care refuză lumina, căci păcatul îți obturează vederea, aduce o orbire sau cel puțin o încețoșare a vederii.
De aceea este necesar efortul de curățire la care ne îndeamnă Biserica, cu rugăciune și cu post, cu participarea la slujbe și împărtășirea de sfintele taine, care aduc limpezire duhovnicească.

Poți avea un suflet destul de curat și fără să fii creștin practicant, pentru că ai primit, poate, o educație bună sau pentru că te-ai ferit de a face rău și ai dorit binele sau poate pentru o moștenire bună de la părinți; după cum poți fi creștin „practicant”, împlinind toate câte le cere Biserica, dar fie că ai un suflet împietrit, fie că ai o moștenire mai grea de la părinți (ești o fire mai înclinată către păcat), și să nu ai un suflet la fel de curat ca unul nepracticant.

Dar fiecare este chemat să-și lucreze darul primit. Pentru că nu vom fi judecați în funcție de lucrarea noastră asupra materialului primit de la Dumnezeu și de la părinți, mai bun sau mai prost.