Ev. Luca 24, 36-53
În vremea aceea, după ce s-a sculat din morți Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteți tulburați și pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Priviți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că un duh nu are carne și oase, cum Mă vedeți pe Mine având. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Deci încă necrezând ei de bucurie și de mirare, El le-a zis: aveți aici ceva de mâncare? Iar ei I-au pus înainte o bucată de pește fript și un fagure de miere. Și luând a mâncat în fața lor. Apoi a zis către ei: acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și iarăși le-a spus: așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi; iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteți martorii acestora. Și iată Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; însă voi să ședeți în cetatea Ierusalimului, până când vă veți îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară în Betania și, ridicându-și mâinile Sale, i-a binecuvântat. Și, pe când îi binecuvânta, s-a despărțit de dânșii și s-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în Biserică, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|