Citat:
Īn prealabil postat de AlinB
Avantajele Internetului, nu gasesti la tot pasul oameni sa-ti spuna ce gandesc.
Sigur, sunt firesti, problema este daca stii cu adevarat ce vrei (nu prea) si daca ce e bun din ce vrei, meriti - si nu doar in baza faptului ca ai doua maini si doua picioare.
Sentimentale. Erotice. Sociale. etc
Poate nu e un rau in sine dar devin atunci cand cautarea lor il duce pe om in pragul deznadejdii.
Ala e unul din semne ca drumul e gresit.
Atunci cand judeci barbatii ca au nu stiu ce pretentii si tu consideri ca e suficient sa respinzi pe cineva doar pentru ca e mai grasutz, poi cam da.
O fata asa inimoasa ca tine ma asteptam sa dea chiar 10.
Apropo, esti sigura ca banii aia ajungeau la copilul bolnav?
Nu-mi zi ca esti tanti aia cu 30 pisici in apartament..
Sigur ca ai, dar e mai usor sa (te) plangi decat sa ajuti.
Pai in cazul asta, n-a fost un gest altruist, ai incercat sa faci un schimb, sa dai ceva in schimbul acceptarii.
Arata bine, nu-i asa? Ca de cunoscut, nu prea ti-ai dat osteneala, era suficienta eticheta "greco-catolic" si "teologie"... pana nu si-a dat el in petec..
Zii mersi ca se putea intampla dupa casatorie si sa vezi atunci ce vaiete trageai pe aici.
Egoismul incepe chiar din momentul in care il evaluezi pe celalat.
El trebuie sa fie in asa fel incat sa-ti aduca tie din start, PLACERE.
Iubire zici? Dar daca ar fi un tip de treaba, insa nitel obez? Merge?
|
Daca aveam numai banii aceia. Nu, dar eu am dat mai putin, altul poate a dat mai mult, si uite incetul cu incetul de la mai multe persoane se strang banii necesari. Nu, eu hranesc animalele de pe strazi. Cat despre subiect... hmm grasut, cat de grasut? :D Poate as accepta un pupic dar atat. :)) Baiatul de care am fost ultima data indragostita (cred ca nu trebuie sa declar si cand a fost asta si de cati am fost indragostita, nu? :D) :))) are cu 60 de kg mai mult ca mine, deci are 110 si mi-a placut si imi place si o sa imi placa :D Eu cred ca am mentionat acolo ca nici nu stiam ce religie are si ca nici nu mi-a trecut prin cap ca nu ar fi ortodox, el fusese initial ortodox, si apoi asta se numeste minciuna prin omisiune, ca nu mi-a spus. Adica el visa la preotime si catolicii (nu se casatoresc? din cate stiu eu...) si cu mine cum ramanea? Si nu vreau sa critic dar era complexat, se credea urat, simteam asta si il incurajam fara sa ii spun direct bineinteles si eu normal ca nu il vedeam urat. Nu ajungeam la casatorie pentru ca ma contrazicea din orice si pentru ca pentru el femeia era mai mult un obiect, un obiect care face mancare, copii, un obiect stralucitor in societate dar totusi nu asa incat sa il eclipseze pe el. Eu am fost foarte toleranta, de cate ori ne certam eu ziceam: Iarta-ma, hai sa facem sa fie bine,
sa nu ne facem sa suferim Si apoi chestia cu afectiunea (afectiunea, atentie nu... placere) mi-a taiat-o din prima: momente foarte rare si scurte de tandrete, si ma cenzura enorm. Daca un adolescent (da, da adolescent 16-18 ani) imi spunea ca sunt draguta el imi spunea ca imi place de respectivul tanar... Si cum nu a tinut la mine, ca nu renunti si nu te comporti asa atunci cand tii la cineva, nu am inteles niciodata manifestarile acestea. Ori el se temea de ceva ce tocmai el facea. La o adica el m-a abordat pe mine. Nu am inteles niciodata daca prefera o alta fata de ce a luat legatura cu mine? Ca sa ma compare?