Astazi, 8 I 2008, am vrut sa vorbesc cu fosta mea colega de la cursurile de Studii Aprofundate in Etnologie si Folclor, din anul universitar 2001/2002. Nu mai vorbisem, cu ea, dinaintea praznuirii Sfintilor Mari Imparati si intocmai cu Apostolii Constantin si mamma sa, Elena, de anul acesta. Mi-a raspuns o voce de barbat. Credeam ca e... sotul ei. Dar n-a fost sa fie asa! Ce bine daca era! A fost fratele sau. Care mi-a spus ca pe 20 iunie, ea, colega si... prietena mea, s-a inecat. A fost inmormantata pe 24 iunie.
Vreau sa va spun ca era o fiinta extrem de sufletista, care iti sarea in ajutor, fara sa-i ceri lucrul acesta. Ca profesor, avea si acea calitate de a citi (in) sufletul celui de langa ea. Pe mine, cel putin, m-a ajutat foarte multe, si material, si moral (sunt persoana cu gradul II de handicap locomotor, am fost diagnosticata si cu micronodul tumoral hipofizar...).
Nu vreau si nici nu-i cer socoteala Bunului Dumnezeu pentru ca a luat-o prea repede la El, acolo, sus, in Imparatia Cerurilor. Imi pare rau, insa, ca n-o s-o mai vad... Imi e atat de dor de ea!...
Sper sa se fi transformat, acolo, Sus, in ingeras. Iubea foarte mult copiii!
Dani, nu te voi uita niciodata! Iti multumesc pentru ajutor, mereu. Sa-ti fie somnul lin si sa te rogi si pentru noi.
Doamne, iart-o, Te rog, daca Ti-a gresit cu ceva!
Nico
|