[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Illuminatu, iubirea inseamna Dumnezeu; El ne-a creat din iubire. Daca nu iubesti, nu poti face lucruri bune, iar fara fapte, doar cu credinta, mantuirea nu e chiar garantata.
Trebuie in primul rand sa respecti tot (ooameni, natura, dumnezeu etc) pentru ca apoi sa le iubesti; iubind, iti doresti sa nu mai faci rau (un simplu aruncat e ambalaj la cosul e gunoi deja e un binefacut naturii e exemplu). Daca Il iubesti pe Dumnezeu inseamna ca si crezi in El.
Iubirea duce la fapte, fapte + credinta = mantuire.
Ideea in sine e pentru ca nu stim decata iubire e nvoie pentru mantuire, tocmai de aceea sa oferim cat mai multa si o materializam in cat mai multe fapte bune, iar la sfarsit, Dumnezeu va sti daca ne mantuim sau nu. Daca ar exista un nivel minim e iubire (si e aici fapte si credinta) atunci probabil majoritatea s-ar opri la acel nivel pentru ca ar sti "gata, ma mantuiesc, nu mai are sens sa mai fac bine".
Credinta poate fi si ea diferita. Aici eu nu ma inacdrez in tiparul ortodox, de fapt cred ca nu ma incadrez practic in tiparul nici unei confesiuni existente. Asa ca partea cu credinta nu stiu cat ma va ajuta in procesul care poate va duce spre mantuire. Ideea e ca eu cred in Dumnezeu, in Sfanta Treime, am si alte conceptii referitoare la dogme(pe care n-o sa le insir aici, pentru ca sunt personale si poate imi aduc si banarea), dar incerc in fiecare zi sa fac macar un lucru bun pentru altcineva, sa ajut pe altcineva fara a avea vreun interes propriu.

Credinta fara fapte nu mantuieste dar nici faptele fara credinta (dreapta).
Si stii de ce?
Pentru ca o credinta gresita nu te va pune pe un drum bun si desi tu ai sa incerci sa te convingi ca esti pe un drum bun, finalitatea vietii tale s-ar putea sa te contrazica tare mult.