Ca nu cunosti tu exemple e una, asta nu inseamna ca nu exista (in legatura cu povestea cu hotul; uite-te mai ales pe la sate).
Nu (mai) citesc din Sfintii Parinti pentru ca credinta mea nu se rezuma la talcuirile unor oameni. Dumnezeu mi-a dat creierul ca sa gandesc si singura. Ca ganesc bine sa nu, asta stie doar El, dar prefer sa gresesc eu si sa nu mantuisc eu decat sa iau de bune ce zice X si Y si sa nu se mantuiasca ei din cauza mea (exact asa cum daca eu smintesc e pacatul meu, asa si la alti oameni, fie ei induhovniciti). In ortodoxie nu exista infailibitate, si totusi pentru unii, Sfintii Parinti sunt infailibili.
Da, asta m-ar defini in ochii tai, sunt de acord si iti respect punctul de vedere si felul in care judeci; altii ma vad altfel poate; suntem oameni diferiti cu opinii diferite. Nici o problema cu asta.
Asa cum tu sau altcineva e indreptatit sa emita judecati, exact asa sunt si eu indreptaita sa emit judecati. Care de fapt sunt pareri. Chiar asa conteaza sa am un duhovnic ca sa-mi exprim punctul de vedere (fie el si gresit in opinia unora, fie el bun in ochii altora)? Daca nu am duhonic inseamna ca nu stiu nimic? Si in lgatura cu cititul, daca citesc alte carti decat Sfintii Parinti si Biblia deja nu imi mai pot da cu parerea despre un subiect, fie el si teologic?
|