[CristianR]

O societate mai bună nu are cum să se nască nici în Vest, nici în Est. Vedem astăzi limitele eforturilor umane atunci când nu colaborează cu Dumnezeu: fie o libertate lipsită de limite și fără repere, care se întoarce împotriva ei însăși, fie abuzuri care răpesc omului libertatea, dar al lui Dumnezeu.

Dacă Biserica (păstori și păstoriți, laolaltă), ar vrea, dacă ar fi cu adevărat vie, dacă ne-am înnoi noi în spațiul ei și plecând de la Liturghie am continua să lucrăm cu toții pentru Dumnezeu în spațiul unde viețuim, lumea s-ar schimba, s-ar îndumnezei. Creștinii sunt fermentul pe care Hristos l-a pus în lume ca să o dospească.
Dar pentru asta este nevoie de o credință lucrătoare, de pocăință în sensul ei adevărat, de schimbare a minții, a înțelegerii (metanoia), nu de una superstițioasă, în care omul face fără să înțeleagă niște gesturi rituale.

Cu o astfel de minte înnoită, pleci de la Biserică cu gândurile lui Dumnezeu, nu cu ale tale, și vei prelungi în lume lucrările Lui. Vei face, atunci, ca lumea să devină, și ea, după chipul Său. Și totul începe cu aproapele tău: Nu-l vei nedreptăți pentru că îl iubești, nu vei lua mită pentru a-ți face datoria, nu vei căuta să te îmbogățești necinstit pentru că alții vor sărăci, nu vei fi desfrânat ca să nu-ți rănești soția ș.a.m.d.

Ei bine, dacă în Rusia Biserica ar fi rodit în acest mod în lume, ar fi fost un argument foarte convingător ca să fiu pro-rus. Din nefericire, însă, lucrurile nu sunt așa, nici la ei, dar nici la noi, așa că avem foarte mult de lucru ca să aducem roade bune.