Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Oricât ți-aș admira zelul pentru apărarea teoretică a dreaptei-credințe, nu pot să nu văd faptul că ești victima falsificărilor, sau, a neînțelegerii legate de vocabularul credinței din primul mileniu și aplicarea lui anapoda în milediul doi al erei creștine, când condițiile ecleziologice și dinamica religioasă a creștinismului au cu totul alte coordonate.
În primul rând utilizarea abuzivă a cuplului erezie/eretic. Avem deja etimologia din greacă, speculații și explicații mai mult sau mai puțin conexe fondului real al problemei, nu mai intru în detalii. Însă la ce se referă, concret, termenul "erezie" și care-i aria lui de aplicație? În primul rând, la o credință/teorie apărută în interiorul Bisericii, fiind străină, parțial sau total, de adevărul ei profund, amenințăndu-i integritatea dogmatică. Ereticii sunt cei care au fost de o credință cu noi, dar au ales la un moment dat să creadă în erori, și nu numai să creadă ci să impună credința lor întregului corp eclezial. Deci eretici nu erau grecii, persanii, iudeii sau oricare grup etno-religios sau socio-religios din afara Bisericii. Aceia erau altceva, practicau o cu totul altfel de credință. Iar în momentul când ereticii se autoelimină din Biserică și aleg să-și trăiască credința eronată în mod separat, adică în schismă, ei se transformă într-o altă religie, chiar dacă păstrază multe (sau mai puține) elemente din limbajul, formele cultice sau patrimoniul proprii Bisericii. Să numești astăzi eretic un baptist, este un abuz de limbaj, în primul rând pentru că ei s-au poziționat ca eretici și sectă în raport cu catolicismul, nu cu ortodoxia, sau cu protestantismul incipient, fiind de fapt o organiziație religioasă rezultată în urma fracționării repetate a protestantismului. Însă dacă un credincios ortodox se trezește peste noapte că-i baptist, și vrea să-și impună ideile baptiste în parohia ortodoxă, fără să părăsească parohia, atunci da, poate fi numit eretic în interiorul parohiei respective. Așadar mi se pare cu totul deplasat să folosești termenul "eretic" unor forme de religiozitate cu care nici măcar nu ai o istorie eclezială comună. Mai potrivit ar fi cuvântul "heterodox" care înseamnă (și) "de o altă credință". A nu se utiliza însă și compusul corelativ "homodox", adică de "aceeași credință", nu nepărat din cauza impreciziei lexicale, cât a asocierii fonetice cu alte treburi sensibile ale lumii de azi și dintotdeauna.
|
Mersi de precizari, inseamna ca eu am folosit un termen mai "soft" decat trebuia, nu-i asa?
SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creștinism, islam, budism etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filosofice sau politice). — Din fr. secte, lat. secta.
In traducerile romanesti nu cred ca vei gasi undeva termenii "secta, sectar". Acest cuvant a intrat in limba romana din germana:
"5.Wir haben erkannt, daß dieser Mann schädlich ist und daß er Aufruhr erregt unter allen Juden auf dem ganzen Erdkreis und daß er ein Anführer der
Sekte der Nazarener ist." F.Ap.24
Si cum apare traducerea in romana? Surpriza!!
"5.Că pe omul acesta noi l-am aflat ca pe o ciumă și ca pe un urzitor de răzvrătiri printre toți Iudeii din lume, fiind el căpetenia
eresului Nazarinenilor." F.Ap.24
Iar in greaca "αἵρεσις" se poate traduce prin "actiunea de a captura, de a lua" sau "a alege, ce a fost ales" pana la "intentia unui om de a urma propriile convingeri".