[Mihailc]

În prealabil postat de Illuminatu

De ce legi faptele lor bune de credinta lor, ca si cum ai afirma indirect ca din cauza credintei ortodoxe oamenii nu fac fapte bune? Nu este asta o revolta impotriva Ortodoxiei si impotriva fratilor tai ortodocsi, asa rai cum sunt ei?

Da, multi oameni fac fapte bune, dar aici vorbim de altceva. Nu te intrebi de ce aduci in discutie viata virtuoasa a colegelor tale si spui despre ele ca ... religia sau credinta sau ceea ce cred ele le indeamna sa faca fapte bune? De unde pana unde legatura dintre faptele lor bune si credinta lor? Sa fie aceasta numai in mintea ta sau si ele sunt convinse ca prin faptele lor bune dau marturie despre credinta lor?

Departe de mine inca gandul ca doresc prin faptele lor bune sa faca din tine o prozelita de-a lor. Dar oare nu asta urmaresc in viitor?

Multi oameni fac fapte bune, dar foarte, foarte putini le fac total dezinteresati. Si, culmea, cei care fac faptele bune cu un anumit interes cred despre ei ca le fac intr-un mod perfect altruist. Oare colegele tale nu fac faptele bune convinse fiind in cugetul lor ca raspund chemarii credintei lor?
Faptele bune duc spre mantuire daca tu apartii Bisericii lui Dumnezeu, doar atunci faptele bune iti sunt de un real folos. Daca apartii unui cult de prin laturi, faptele lor bune nu fac altceva decat sa marturiseasca o minciuna, o credinta mincinoasa.

Iar ceea ce credem ne mantuieste; de credem o minciuna, chiar daca minciuna te indeamna la fapte bune ... nu prea avem sanse la mantuire. Ba mai mult ne facem dusmani ai lui Hristos prin faptul ca noi propovaduim minciuna prin faptele noastre bune.

De-asta spune Sf.Ap.Pavel ca omul eretic se va osandi pe sine insusi.

Oricât ţi-aş admira zelul pentru apărarea teoretică a dreaptei-credinţe, nu pot să nu văd faptul că eşti victima falsificărilor, sau, a neînţelegerii legate de vocabularul credinţei din primul mileniu şi aplicarea lui anapoda în milediul doi al erei creştine, când condiţiile ecleziologice şi dinamica religioasă a creştinismului au cu totul alte coordonate.

În primul rând utilizarea abuzivă a cuplului erezie/eretic. Avem deja etimologia din greacă, speculaţii şi explicaţii mai mult sau mai puţin conexe fondului real al problemei, nu mai intru în detalii. Însă la ce se referă, concret, termenul "erezie" şi care-i aria lui de aplicaţie? În primul rând, la o credinţă/teorie apărută în interiorul Bisericii, fiind străină, parţial sau total, de adevărul ei profund, ameninţăndu-i integritatea dogmatică. Ereticii sunt cei care au fost de o credinţă cu noi, dar au ales la un moment dat să creadă în erori, şi nu numai să creadă ci să impună credinţa lor întregului corp eclezial. Deci eretici nu erau grecii, persanii, iudeii sau oricare grup etno-religios sau socio-religios din afara Bisericii. Aceia erau altceva, practicau o cu totul altfel de credinţă. Iar în momentul când ereticii se autoelimină din Biserică şi aleg să-şi trăiască credinţa eronată în mod separat, adică în schismă, ei se transformă într-o altă religie, chiar dacă păstrază multe (sau mai puţine) elemente din limbajul, formele cultice sau patrimoniul proprii Bisericii. Să numeşti astăzi eretic un baptist, este un abuz de limbaj, în primul rând pentru că ei s-au poziţionat ca eretici şi sectă în raport cu catolicismul, nu cu ortodoxia, sau cu protestantismul incipient, fiind de fapt o organiziaţie religioasă rezultată în urma fracţionării repetate a protestantismului. Însă dacă un credincios ortodox se trezeşte peste noapte că-i baptist, şi vrea să-şi impună ideile baptiste în parohia ortodoxă, fără să părăsească parohia, atunci da, poate fi numit eretic în interiorul parohiei respective. Aşadar mi se pare cu totul deplasat să foloseşti termenul "eretic" unor forme de religiozitate cu care nici măcar nu ai o istorie eclezială comună. Mai potrivit ar fi cuvântul "heterodox" care înseamnă (şi) "de o altă credinţă". A nu se utiliza însă şi compusul corelativ "homodox", adică de "aceeaşi credinţă", nu nepărat din cauza impreciziei lexicale, cât a asocierii fonetice cu alte treburi sensibile ale lumii de azi şi dintotdeauna.