Citat:
În prealabil postat de Annyta
Nu mă gândeam că din postările mele reiese că sunt revoltată! În orice caz, sper că nu mereu.
Dacă totuși sunt așa, asta nu mi se trage de la colegele mele catolice, dar crede-mă, ele sunt mai aproape, mai interesate de credință, de biserică, de Dumnezeu... sunt mai înțelegătoare și mai blânde decât alți colegi, ortodocși prin botez dar care se feresc de biserică ca ... dracul de tămâie. Doamne iartă-mă!
Una din ele îmi aduce lucruri (unele nou-nouțe, altele rămase de la copilul ei) pentru o fetiță mai săracă, fina mea.
Dacă nu sunt blândă și plină de pace, trebuie să caut soluții... Mulțumesc că m-ai ajutat să conștientizez. Voi căuta soluții în biserica noastră, desigur, dar acele fete chiar nu mă influențează negativ.
|
De ce legi faptele lor bune de credinta lor, ca si cum ai afirma indirect ca din cauza credintei ortodoxe oamenii nu fac fapte bune? Nu este asta o revolta impotriva Ortodoxiei si impotriva fratilor tai ortodocsi, asa rai cum sunt ei?
Da, multi oameni fac fapte bune, dar aici vorbim de altceva. Nu te intrebi de ce aduci in discutie viata virtuoasa a colegelor tale si spui despre ele ca ... religia sau credinta sau ceea ce cred ele le indeamna sa faca fapte bune? De unde pana unde legatura dintre faptele lor bune si credinta lor? Sa fie aceasta numai in mintea ta sau si ele sunt convinse ca prin faptele lor bune dau marturie despre credinta lor?
Departe de mine inca gandul ca doresc prin faptele lor bune sa faca din tine o prozelita de-a lor. Dar oare nu asta urmaresc in viitor?
Multi oameni fac fapte bune, dar foarte, foarte putini le fac total dezinteresati. Si, culmea, cei care fac faptele bune cu un anumit interes cred despre ei ca le fac intr-un mod perfect altruist. Oare colegele tale nu fac faptele bune convinse fiind in cugetul lor ca raspund chemarii credintei lor?
Faptele bune duc spre mantuire daca tu apartii Bisericii lui Dumnezeu, doar atunci faptele bune iti sunt de un real folos. Daca apartii unui cult de prin laturi, faptele lor bune nu fac altceva decat sa marturiseasca o minciuna, o credinta mincinoasa.
Iar ceea ce credem ne mantuieste; de credem o minciuna, chiar daca minciuna te indeamna la fapte bune ... nu prea avem sanse la mantuire. Ba mai mult ne facem dusmani ai lui Hristos prin faptul ca noi propovaduim minciuna prin faptele noastre bune.
De-asta spune Sf.Ap.Pavel ca omul eretic se va osandi pe sine insusi.