Cred că poți să-l iubești în pofida păcatelor lui, pe care le detești. Asta ar fi iubirea adevărată, consider. Vezi că păcatul, viciul, îl distruge mai ales pe el și îl detești, însă pe el îl iubești sau îți este milă, îl vrei mântuit, eliberat de ceea ce-l distruge.
Să zicem că ai un prieten alcoolic și fumător. Se autodistruge, își pierde serviciul, sănătatea, își distruge familia, ajunge în stradă, trăind pe apucate. Nu-l iubești urând păcatul lui?
|