Observ că mulţi dintre români nu îşi văd de treabă, ci îşi dau cu părerea, şi încă vehement, despre lucruri pe care nu le cunosc, sau nu le înţeleg...

Nu a dispărut nici analiza caprei vecinulu sau a paiului din ochiul aproapelui.

Nu se acceptă sfaturi de îndreptare, ci tot cei care nu au vreun rost ar vrea să schimbe lucrurile după cum consideră ei că e mai bine.

Aud deseori ideea că "eu merit mai mult"... şi văd efectiv suferinţa provenită din ambiţii nemăsurate şi din nemulţumirea/nerecunoştinţa pentru lucrurile bune care totuşi există.

Rareori cineva caută cauza relelor în sine însuşi, este mult mai la îndemână să învinovăţim pe alţii şi să ne văităm...