Bine spus, Alin. În acest spunea un dumnezeiesc părinte că teologia este viață.

Căutând doar cu mintea înțelesurile adânci ale tainelor dumnezeiești, vei rata cunoașterea Adevărului, care poate fi înțeles doar printr-o participare integrală, cu toată ființa (minte, inimă, trup), în modurile arătate de Hristos în Biserica Sa.

În ce privește temerile lui catalois că la încheierea acestei vieți vom întâlni o realitate cu totul necunoscută, nu cred că lucrurile vor sta așa dacă în viața pe care o trăim aici și acum avem experiența harului, dacă dobândim Duhul Sfânt, care este scopul pentru care trăim pe pământ, după sf. Serafim de Sarov.

Această viață limitată, în trup, este o perioadă de „gestație”, noi trăind ca într-un pântec dumnezeiesc (Biserica), hrăniți prin cordonul ombilical al harului de către Duhul Sfânt. Moartea va fi, prin urmare, o naștere în veșnicie.

Să lucrăm, însă, și să ne rugăm ca nașterea să ne găsească bine crescuți și hrăniți, să nu ne naștem înainte de termen sau chiar morți (să nu fie!).