[Ekaterina]

Sfântul Mucenic Luca din Ierusalim a trăit în veacul al XIII-lea, trâgându-se din cinstita familie georgiană Mukhaisdze. După moartea tatălui său, mama Sfântului Luca a plecat și s-a închinoviat într-o mănăstire din Ierusalim.

Când Luca a împlinit 20 de ani, a plecat la Ierusalim să-și viziteze mama și să se închine la sfintele locuri. Petrecând o vreme acolo, a hotărât să rămână și să devină monah. Mai târziu a fost hirotonit diacon și a învățat foarte bine limba arabă. Mai târziu, frații din mănăstire l-au ales egumen, iar vreme de trei ani, Sfântul Luca a rânduit mănăstirea și obștea.

Din pizma celui rău, un anume Shekh-Khidar, persan de la curtea Sultanului Penducht (Zakhir-Rukedin-Baibars-Bundukdar, Sultan al Egiptului între anii 1260-1277), i-a pus gând rău Sfântului Luca, reușind să obțină de la sultan trecerea mănăstirii în grija sa „și tratându-i pe monahii georgieni precum o fiară, i-a izgonit din mănăstire”, iar pe alții i-a închis. Împlinindu-și slujirea primită de la Dumnezeu, binecuvântatul Luca a ales să-l înfrunte personal pe Shekh-Khidar, pentru a apăra obștea.

Toți îl rugau pe egumen să plece pentru a scăpa de amenințarea lui Shekh-Khidar, dar Sfântul Luca a ascultat aceste sfaturi, fiind pregătit să moară pentru Hristos, iar nu să trăiască pentru lume. Întâlnindu-se față către față cu acel Shekh-Khidar, i-a cerut eliberarea părinților închiși, spunând că acceptă orice în schimb. Vicleanul persan nu i-a cerut nimic altceva decât să tracă la islam, promițându-i că-l va face emir dacă va primi. Atunci când egumenul a refuzat, Shekh-Khidar a poruncit, furios, să i se taie capul. După ce i s-a împlinit această poruncă, a rânduit ca trupul Sfântului Sfințit Mucenic Luca să fie ars. Toate acestea s-au petrecut în anul 1277. (sursa: pemptousia.ro)