Ieromonah Petru Pruteanu spune:
"Eu nu exclud totalmente posibilitatea pomenirii celor bolnavi la Sf. Maslu, dar ca o rugăciune adiţională, în cadrul ultimei ectenii întreite. În rest, toată slujba se referă exclusiv la cei care sunt de faţă şi sunt unşi cu ulei sfinţit.

Aş mai face o precizare teologică importantă:
1. La instituirea euharistiei Hristos spune “Beţi dintru acesta TOŢI…”, pe când, atunci când apostoloul Iacov vorbeşte despre Maslu, spune “DE ESTE CINEVA BOLNAV dintre voi SĂ CHEME preoţii Bisericii”. Deci, în mod normal, Liturghia este Taina la care noi singuri ne adunăm şi suntem chemaţi să facem TOŢI asta, pe când Maslul este destinat doar celor bolnavi, care nu pot veni la Liturghie, ci CHEAMĂ preoţii la ei acasă ca să-i ungă cu ulei “pentru a-i da întregi Bisericii Sale” (rugăciunea a 4-a de la Maslu), ca iarăşi să se poată aduna cu toţi pentru a se împărtăşi.
2. În trecut, pomenirile la Liturghie se făceau în cadrul dipticelor (după “Întâi pomeneşte Doamne…”) şi puteau fi pomeniţi doar cei care nu erau opriţi de împărtăşire. Adică eu pot pomeni la Liturghie pe cel care se împărtăşeşte într-o altă biserică, nu neapărat în locaşul în care slujesc eu. Or, în cazul Maslului, se doreşte pomenirea celor nu-şi fac Sf. Maslu în altă parte, ci nu-şi fac deloc şi poate nici nu are nevoie de el (că e relativ sănătos). Că dacă ar dori să-şi facă Maslu, ar putea chema preotul acasă sau la spital, aşa cum o spune şi textul biblic."