Foarte interesant citatul si plecand de la acesta umila constatare imi voi permite sa emit o scurta opinie(in context strict istoric),in contextul polemic general :) Citatul din vesriunea ortodoxa-sindoala a Bibliei suna asa: ,,Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui."

In primul rand trebuie precizat faptul ca evreii nu au fost nici primii si nici singurii care au folosit sintagma ,,Cel vechi de zile"cu referire la Dumnezeu Tatal.In textele religioase ugaritice parintele zeilor,zeul EL,era numit in acelasi mod.Au fost voci universitare care au afirmat ca Daniel ar fi imprumutat denumire din perioada exilului babilonian,tocmai ca o metoda de a evita vechea problema iudaica,de a se rosti numele sfant al lui Dumnezeu.Apoi trebuie tinut cont de faptul ca scrierea lui Daniel este prima mare carte apocaliptica a VT,o premergatoare a scrierilor ce au urmat.In scrierile de acest tip evreii foloseau un anumit tip de limbaj care foarte rar trebuia inteles in sensul lui imediat,ci el reflecta o realitate dincolo de text, lucru observabil in versetul 16 din capitolul 7 unde se da esenta acestui mod de descriere al evenimentelor: ,,M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri."Ca sa incerc sa explic si mai clar pe cat ma pricep,evreii,de exemplu,foloseau in textele lor imagini precum caderea stelelor pe pamant.Asta nu insemna ca acele stele vor cadea efectiv,si un copil cu minime cunostiinte de astronomie stie ca asa ceva ar insemna disparitia planetei noastre.Cand se folosea acest gen de sintagme ideea era ceva de tipul,,Va fi un eveniment care va avea un efect/o importanta precum ar fi daca ar cadea stele pe pamant".

Sintagma ,,Fiul Omului",datorita folosirii ei repetate de catre Iisus, constituie una dintre cele mai disputate expresii folosite de catre El,cercetarea mergand de la analiza ei in contextul traditiei iudaice,in contextul spuselor Mantuitorului si in disparitia ei,aproape completa,din restul scrierilor NT(acesta este inca un subiect intr-o completa nebuloasa a ipotezelor,din punctul meu de vedere).Demn de remarcat este faptul ca in aramaica,limba nativa a Mantuitorului,expresia era desemnata prin sintagma ,,bar nasha" si multi cercetatori expreti in acest gen de probleme lingvistice,precum Geza Vermes,au afirmat ca acesta sintagma era o alocutiune cand cineva,din modestie,nu dorea sa se refere la el la persoana I ci prefera acesta sintagma.Expresia a fost tradusa in ebraica prin ,,bar adam".Iisus nu este singurul care a folosit-o,Ezechiel cred ca foloseste expresia de peste 80 de ori.In cartea lui Daniel insa expresia,in aramaica ar fi sunat altfel,pentru ca nu se foloseste expresia directa ,,Fiul al Omului" ci ,,cineva ca Fiul Omului" si prin urmare ar fi sunat : ,,kevar nash"(unii cercetatori afirma ca forma corecta ar fi kebar enash)ceea ce este un lucru diferit fata de formula folosita de Iisus.In acest caz traducerea ebraica ar fi ,,kevar adam".De unde provine diferenta? Din context.

Asa cum se remarca mai sus,in contextul scrierii lui Daniel,sintagma nu simboliza o persoana anume,ci era o metafora pt ,,Israelului adevărat care rezistă în faţa succesiunii regatelor lumii reprezentate de cele patru fiare.".La momentul scrierii cartii lui Daniel,in literatura iudaica nu exista inca definit conceptul de Mesia cu calitati supranaturale,el aparand (a se vedea in acest Psalmii lui Solomon) gradual in conceptia/intelegerea lor,ca o persoana binecuvantata,extraordinara dar pur umana(la inceputul conceptiei,ulterior fazei simbolice a sintagmei).De ideea crestina a unui Fiu preexistent nici nu se poate vorbi in conceptia lor,in acel moment,tinand cont de monoteismul lor strict.Ulterior insa,in perioada intratestamentara,inclusiv in zona apocrifelor apocaliptice (precum Enoch) sau 4 Ezra incepe in iudaism tranzitia conceptuala spre intelegerea ei de la o metafora pt Israel la o persoana mai intai pur umana dar care reprezenta Israelul si apoi o persoana mai presus cumva de calitatea pur umana.Este daca doriti, cumva o revelatie graduala :) Eu as mentiona aici chiar si ,,Oracolele Sibiline"unde este surprinsa acesta forma ,,in miscare" a conceptului in sintagma ,,"Măreţul Fiu al Celui Nemuritor… căruia I s-a dat de către Tatăl să stea pe Tronul Judecătorului".Acesta transformare a fost prilejuita de trecerea conceptiilor ebraice,in VT, de la o mantuire strict iudaica spre posibilitatea unui anumit tip de universalism in mantuire,totusi cu limite.In acest cadru tranzitional nu numai sintagma mesianica sau conceptul mantuirii sufereau transformari ci inclusiv conceptiile cu privire la starea sufletului dupa moarte( de ex).

Incercand sa rezum ceea ce doresc sa spun:

1.La momentul scrierii textului Cel vechi de zile"era categoric Dumnezeu Tatal in conceptia iudaica(si in multe conceptii corelative ale mai multor popoare din zona).Acesta parte a conceptului nu s-a mai modificat la evrei.Parintii Bisericii care au inteles,incipient, in acest mod au mers exact in linia de interpretare a VT.Desi, din motive culturale,nu au putut merge pe o exegeza a textului in aramaica/ebraica,in comparatie cu textul Evangheliilor,totusi au inteles prefect sintagma ,,Cel vechi de zile" in contextul ei ebraic,ceea ce pt mine este cel putin uimitor,tinand cont de diferenta de cultura si de faza de dezvoltare a conceptelor.Cred ca le era insa efectiv imposibil,din punct de vedere strict lingvistic si istoric,sa faca diferente intre diverse nuante in aramaica.Retrospectiv privind totusi nu au gresit,pt ca sintagma de ,,cineva ca Fiul Omului"nu a ramas pietrificata,in forma incipienta,nici macar in iudaism,ci a evoluat dupa cum am incercat,amator as spune,sa argumentez mai sus.

2.Conceptia ulterioara crestina(,,două manifestări ale aceleiaşi persoane") ar fi fost complet de neinteles in contextul evreilor din perioada intratestamentara.Este o conceptie pur crestina dar care,undeva in zorii nasterii conceptului,a fost pregatita de acel inceput de intelegere tranzitionala care incepea sa ataseze sintagma de o persoana cu calitati peste limita umana.Referintele din cartea apocaliptica iudeo-crestina ,,Apocalipsa",ce incheie scrierile NT,deja cimenteaza despartirea clara de intelegerea iudaica incipienta,notiunea de ,,Fiu al Omului"fiind clar atasat Fiului cu calitati supraomenesti.

3.Momentele evolutiei conceptului de la doua persoane la o singura persoana in doua ipostze este,din ce inteleg eu,mai mult o problema derivata din iconografie,cu punct de referinta al intelegerii teologice ulterioare fazei de inceput a crestinismului.Aici problema ma depaseste,voi stiti mai bine :)

4.Sintagma ,,Fiul Omului"utilizata de catre Iisus,mai ales in contextul Parusiei ( a se vedea in acest sens, de exemplu,Matei 16:28) merita o analiza separata fie si pt faptul ca Mantuitorul schimba sensul axei de realizare a actiunii fata de VT.Acolo cineva precum fiul omului urca pe norii cerului in timp ce in spusele Mantuitorului modalitatea istorica de realizare se schimba:,,Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului."(Marcu 14:62).Este o schimbare a semnificatiei evenimentelor evidenta fata de scena din VT.A folosit Iisus drept referinta scena din cartea lui Daniel?Cel mai probabil da dar ca si in cazul altor aspecte i-a conferit deplina semnificatie,in cadrul persoanei Sale si a semnificatiei lucrarii Sale.

5.Sintagma ,,cineva ca Fiul al Omului"a suferit la randul ei o tranzitie (pana la implinirea ei in forma ,,Fiul Omului),de la un inteles metaforic la folosirea ei in sensul ei strict(o persoana umana),apoi o persoana exceptionala dar strict umana, apoi o persoana mai presus de conditia umana, si pana la implinirea ei deplina,finalmente, in spusele lui Iisus din Nazaret care dat forma finala,sintetizand in persoana Sa toate semnificatiile ei atat din VT cat si din contextul NT.

Cam asta ar fi,daca nu este nimic de folos nu trageti in pianist :) Numai bine tuturor