Eu zic așa: dacă se lasă cu măritiș, te măriți tu, nu părinții. Alegerea ta, odată făcută, trebuie acceptată de ei, chiar dacă nu le place, pentru că e alegerea ta și nu a altcuiva.
Dar tocmai de-aia trebuie să alegi cu multă chibzuială. Iar dacă ei nu acceptă decizia ta, la care ai ajuns după ce te-ai gândit bine de tot, tu n-ai nicio vină. Orice se strică în relația dintre tine și ei din acel moment devine exclusiv voința și vina lor.
Rolul lor este să te susțină necondiționat, pentru că de-aia-ți sunt părinți. Rolul lor nu este să aleagă pentru tine, ci să fie fericiți pentru tine și alegerea pe care-o faci, pentru că ești om în toată firea (sper) și a te trata ca pe un copil ar fi un afront și o dovadă de lipsă de respect față de tine. Dacă peste ani o să constați că a fost o decizie proastă, tu o să fii prima care o să tragi ponoasele, nu ei.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur.
User vechi: hmiron.
User si mai vechi: scrabble.
|