[TINERI PENTRU ROMANIA]

RÂNDURI PENTRU GENERAŢIA MEA

Depopularea

-I-

Să dăm Patriei copiii de care are nevoie!
Dacă nu ne vom face datoria de oameni şi de cetăţeni, dacă egoismul şi teama de obligaţiile familiale vor fi mai mari ca sentimentul propriei noastre fericiri, ca interesul naţional, vom pieri şi istoria vă spune despre noi că am dispărut din cauza unei crize de laşitate şi de imoralitate.
Nu vrem aşa ceva! Vom feri Naţiunea de o astfel de nenorocire, de o astfel de ruşine.

-II-

Răul e aici, sare în ochii, e tot mai mare.
Populaţia României scade constant. Eram 23.000.000 suntem 20.121.641.
Populaţia Ţărilor vecine ostile e în total de 63.089.800 de locuitori.
Aceasta înseamnă că suntem vulnerabili, că nu tragem toate foloasele posibile din teritoriul frumos şi bogat pe care ni l-au lăsat înaintaţii.

Industria şi agricultura au început să ducă lipsă de forţă de muncă.
Consecinţele scăderii natalităţii sunt agravate de plecarea unora în străinătate sau la oraş.
Migrarea spre alte Ţări e o calamitate. Ea ne produce pierderi în oameni comparabile cu cele provocate de molime, de războaie sau de dezastre naturale. Banii trimişi în Ţară de expatriaţi sunt o iluzie.
Migrarea spre oraşe nu rezolvă nimic. Ea compensează scăderea populaţiei din mediul urban, dar ne lasă satele pustii.
În curând nu vom mai avea destui locuitori pentru a popula nici oraşele, nici satele.
Fără suficiente braţe ca s-o slujească economia va realiza cel mult progrese mediocre.

Pericolul e iminent, concret.
Dezechilibrul de forţe dintre noi şi vecinii noştri neprietenoşi e mare şi creşte. Dacă situaţia se menţine, nu ne vom mai putea apăra, nu vom mai putea trăi.
Apartenenţa la NATO nu justifică neglijarea propriei noastre capacităţi de apărare. Să nu uităm de teribilul an 1940 când întregul nostru sistem de alianţe s-a prăbuşit!
Românii din trecut au fost mari. Ei şi-au lăsat amprenta asupra istoriei noastre. Avem datoria să le continuăm lucrarea, să asigurăm viitorul Naţiunii şi să menţinem integritatea Patriei.

-III-

Teoreticienii decadenţei justifică uitarea noastră de sine şi consecinţa ei, depopularea.
Populaţia lumii nu a crescut excesiv? Putem fi fericiţi fiind atât de mulţi? Se întreabă ei.
Oameni lipsiţi de credinţă, de clarviziune, surzi la vocea firii, examinaţi situaţia geografică a Ţării, examinaţi-ne populaţia micşorată, parţial îmbătrânită, activitatea economică afectată de problemele demografice şi spuneţi dacă vom putea continua aşa, dacă nu vom fi în curând copleşiţi, distruşi!
Nu veţi fi însă niciodată de acord că România e în pericol. Vă veţi declara mulţumiţi că ne-am rărit şi veţi afirma ipocrit că nu am făcut decât să ne aliniem altor State.
Ei bine, nu! Din punct de vedere uman şi din punct de vedere naţional, greşiţi.

E populat întregul Pământ şi am rămas fără resurse? Nu.
Oceanele şi mările, adică două treimi din planetă, nu au fost explorate şi nu sunt locuite. Ştim despre ele la fel de puţin ca despre Lună.
Nu poate Ţara noastră să hrănească un număr de locuitori mai mare ca în prezent? Ba da.
Pământul cere încă oameni, mulţi oameni. Naţiunile nobile, viguroase şi sănătoase i-i vor da.

-IV-

Strămoşii noştri primitivi puteau gândi la fel ca modernii decadenți. De ce să se fi supus legii naturale şi sfinte, care le spunea creșteți şi vă înmulţiţi, când le era mai comod să i se sustragă?
Preistoria a avut poate sofiștii ei. Dacă locuitorii cavernelor i-ar fi ascultat ar fi devenit egoişti, ar fi preferat copiilor, confortul şi şi-ar fi spus că oamenii din viitor, fiind puţini, vor dispune de terenuri de vânătoare mai mari. Le asigurau fericirea născându-i în număr mic,
nu-i aşa?

Din cauza acestui mod laş, egoist, miop de a gândi am fi bătut pasul pe loc. Grupurile mici de oameni, izolate unele de altele, expuse permanent la tot felul de ameninţări, trăind precar, nu ar fi putut progresa.
Din fericire omul a avut curaj şi credinţă, a luptat, s-a înmulţit, şi-a făcut copiii stăpâni peste Pământ.
Aşa a fost în trecut, aşa va fi în viitor.
Nu e loc în lume decât pentru Naţiunile care au energie şi încredere în ele, care luptă şi care cresc neîncetat.
Stagnarea e moarte.

-V-

România va trăi. Ea are toate elementele vieţii şi măreţiei. Nu-i lipsește decât voinţa de a le pune în valoare. Răul ei e moral şi doar moral.

Putem diminua sensibil mortalitatea. Va fi un bine, un mare bine, nu va fi în nici un caz un leac pentru depopulare, care depinde de natalitate.
Fizic, de asemenea, avem puţine de făcut. Sângele ne e încă fierbinte în vine, seva nu a secat în noi.

Pericolul e mare.
Alunecăm deja pe panta care duce spre dispariţie. Trebuie să oprim declinul. Mai avem timp s-o facem, dar nu mult.
Roma a murit când nu au mai fost cetăţeni romani.
Suntem în prezent destui ca să-i aducem pe lume pe toţi aceia de care Naţiunea are nevoie. E de ajuns să vrem. E de ajuns să ştim şi s-o spunem sus şi tare că mariajul, Familia compusă dintr-un bărbat şi o femeie, le datorăm şi Patriei.

Dordea Cosmin