Citat:
În prealabil postat de eliza-georgiana
„Căci fiecare din noi rătăcim pe propria cale, lăsînd calea cea dreaptă și ne facem ca în vremea din început, cînd nu veniseși la noi, Doamne. Și cu adevărat întru noi s-a împlinit proorocia lui David care spune: Și s-au amestecat cu neamurile și au învățat lucrurile lor. (Psalmul 105,34).
|
Intr-un fel sau altul, toti ratacim. Niciodata sa nu credem ca am castigat vrednicia in fata lui Dumneeu, ca nu stim ce ne asteapta. Dar putem oare sa nu judecam pacatul grav, pe care il vedem la aproapele nostru? Putem sa-l judecam, dar intr-un singur fel. Am mai spus aceasta povestioara nu de mult timp si acum cred ca este o buna ocazie sa o repet. Nu mai stiu ce avva (cred ca avva Pimen, din Patericul egiptean, dar nu mai sunt sigur, ca acolo sunt zeci de sfinti parinti), mergea odata printr-o piata si a vazut o femeie (actriță) dezmățată, si s-a tulburat mult. Intrebat putin mai tarziu despre asta, el a raspuns mahnit: "Vai, mie, pacatosul, ca eu nu ma ostenesc atat de mult sa plac lui Dumnezeu, pe cum se ostenea femeia aceea sa placa oamenilor!" Cam asa trebuie sa vedem si noi lucrurile, cand ne aflam in fata unor astfel de situatii. Vai noua, ca habar nu avem daca nu cumva, maine, din nestiinta sau prostie, sa nu ne ratacim de Dumnezeu si de mila Lui, si sa ajungem mai rau decat acei bieti oameni inselati de vrajmas!